SFINȚENIA SE VEDE ȘI ACASĂ

O povestire spune că un băiețel, impresionat de relatarea despre Simeon Stâlpnicul și viața lui de asceză în vârful unui stâlp, a hotărât să-i urmeze exemplul.

Cu ajutorul prietenilor, a improvizat în mijlocul camerei un stâlp cu o platformă deasupra. S-a cățărat acolo, convins că, dacă va sta suficient de mult, va fi „umplut” de sfințenie.

Numai că părinții, întorși acasă, au văzut în construcția lui un pericol și o ispravă care trebuia oprită. Băiatul a primit mustrarea lor ca pe o adevărată „persecuție”. Coborând supărat, a spus:

„Este foarte greu să fii sfânt în propria casă!”

Zâmbim. Dar replica lui ne cercetează.

Uneori, și noi confundăm sfințenia cu un loc, cu o aparență sau cu un gest religios impresionant. Credem că apropierea de Dumnezeu se măsoară mai ales în lucrurile pe care ceilalți le pot vedea și aprecia.

Însă acasă, unde aplauzele lipsesc și slăbiciunile se cunosc, credința noastră capătă glas, ton și comportament.

Acolo se vede dacă rugăciunea ne îmblânzește vorbele.
Dacă Scriptura ne schimbă reacțiile.
Dacă dragostea despre care vorbim ajunge și la cei care trăiesc lângă noi.

Sfințenia se arată în RĂBDAREA cu care asculți, în RESPECTUL cu care răspunzi și în RENUNȚAREA la orgoliul care te împiedică să spui: „Am greșit. Iartă-mă!”

Poți vorbi frumos despre Dumnezeu și totuși să rănești prin felul în care vorbești cu familia. Poți fi apreciat pentru slujirea ta și să ai nevoie să înveți din nou blândețea în propria casă.

Această constatare ar trebui să ne ducă la pocăință, nu la descurajare.

Sfințenia nu înseamnă că nu vei mai avea nicio reacție greșită. Înseamnă să-I îngădui lui Dumnezeu să-ți cerceteze reacțiile, să primești îndreptarea și să repari ceea ce ai rănit. Iar blândețea poate merge împreună cu fermitatea: poți spune adevărul și poți pune limite fără să umilești.

Poate că astăzi Domnul ne cheamă să coborâm de pe „stâlpul” imaginii noastre și să ne apropiem de omul pe care l-am ținut la distanță.

Să ascultăm. Să ajutăm. Să cerem iertare. Să iubim în lucrurile mici.

Cei de acasă au nevoie să simtă roadele întâlnirii noastre cu Dumnezeu.

Doamne, fă ca oamenii care mă cunosc cel mai bine să simtă cel mai limpede că Tu lucrezi în mine!

Cu dragoste,
Ciprian Bârsan