SEMNELE SFÂRSITULUI
Clopotul catedralei Notre Dame a sunat pentru prima dată după 5 ani la Festivitatea deschiderii Jocurilor Olimpice. Din păcate a fost semnalul și chemarea la o închinare seculară:
❗️ Cina cea de Taină a drag queen-urilor bărboși
❗️ Decapitata Maria Antoaneta
❗️ Evidentul flirt înspre ménage à trois
❗️ „Imagine there’s no heaven”
❗️ „Imnul iubirii” al lui Edith Piaf
P.S. Actul artistic al lui Dion a fost într-adevăr uimitor la nivel estetic, dar natura de imn și benedicție a cântării a confirmat că tot ceea s-a întâmplat a fost un serviciu de închinare post-creștin.
La Paris a avut loc o expoziție a „deathwork”, termen folosit de sociologul Phillip Rieff: folosirea unor simboluri sfinte dintr-o eră anterioară pentru a le sumbina și a le distruge semnificația și scopul inițial.
Nu ne dăm de ceasul morții ca și cum ar fi ceva surprinzător. Dar în calitate de creștin nici nu poți da din umeri sau să cauți cu lupa frumosul într-un atac batjocoritor asupra a ceea ce iubești și asupra Celui care merită adorarea și prețuirea. În Psalmul 2, Dumnezeu își bate joc și apoi se mâine pe cei care nu dau cinste Fiului ci caută să-L dezonoreze prin planurile lor.
Însă gustul amar pe care creștinul îl simte în astfel de momente îl duce pe genunchi rugându-se pentru acești purtători ai chipului lui Dumnezeu și înțelegând nevoia trezirii spirituale pe care doar Dumnezeu poate s-o aducă din nou în Europa.
