RECENZIE

Imi vine greu să vorbesc despre cazurile medicale în relatări ce nu se adresează corpului medical pentru că, de cele mai multe ori, limbajul de specialitate și termenii medicali duri, impersonali, permit medicului să se detașeze de emoțiile relaționării interumane. Dar asta nu înseamnă că fiecare caz deosebit în parte, fie el vindecat sau soldat cu o evoluție nefavorabilă, nu mi-a lăsat o amprentă încurajatoare sau dureroasă în memorie.
Am întâlnit situații în care o boală aparent ușoară, încadrată de literatura medicală drept formă incipientă, să aibă o evoluție rapidă nefavorabilă la pacienți care efectiv s-au predat din punct de vedere mental, îngreunând munca echipei medicale. Și invers, există situații aparent fără soluție de ieșire, care pot să aibă o evoluție aproape miraculoasă, pentru pacienții care au decis că nu trebuie să capituleze. Aceștia sunt cei care și-au pus încrederea și soarta în mâna Domnului. Cred cu tărie că medicul reprezintă doar o unealtă importantă, indispensabilă, prin cunoștințele sale și prin terapia aplicată. Succesul sau insuccesul terapeutic fac parte din planul suprem al Domnului pentru acel om cu gândire și convingeri pozitive.
O astfel de experiență mi-a prilejuit-o întâlnirea cu dl Petru Huțuțui. Țin minte că mi s-a cerut acordul pentru transferul dânsului din altă unitate spitalicească, unde a fost stabilit diagnosticul, s-a intervenit chirurgical, dar nu se mai putea continua pentru recuperarea pacientului. Se dezvoltase o infecție a pielii cu evoluție nefavorabilă galopantă, la un pas de deces prin septicemie și cedarea tuturor organelor interne. Am citit cu atenție dosarul medical și analizele la zi; situația era într-adevăr disperată și fără prea multe speranțe de supraviețuire. Dar totuși, atunci când l-am cunoscut pe domnul Huțuțui și i-am prezentat situația medicală, precum și ceea ce intenționez sa fac, am văzut o stare de pace specială și o convingere lăuntrică într-o evoluție salvatoare care mi-au dat curajul să intervin în forță, pe principiul “TOTUL sau NIMIC”.
În cazul nostru a fost TOTUL, pentru că, după o lungă perioadă de comă indusă, după numeroase alte intervenții chirurgicale (inițial agresive – de curățire și ulterior de reparare), am văzut că acestea au fost suportate de către pacient cu foarte mult stoicism. Mesajele dătătoare de încredere și optimism din partea celor dragi au fost o bună resursă de încredere și am obținut vindecarea pe care normele medicale o dădeau improbabilă, dar de care, în mod aproape incredibil, dl Huțuțui a fost convins în permanență. Totodată este de remarcat spiritul de întrajutorare ieșit din comun, venit din partea rudelor și prietenilor din toată țara. Aceștia, în clipele foarte grele în care viața pacientului depindea de câteva pungi de sânge, au donat sânge care, în total, a depășit cu mult necesarul pentru salvarea dânsului și au contribuit, probabil, la salvarea multor oameni aflați în suferință. Chiar și după externare, persoana domnul Petru Huțuțui a rămas în memoria echipei medicale ca pacientul cu atitudine diferită în timpul durerii.
Ulterior spitalizării am păstrat legătura cu dânsul, iar reinserția familială și cea socială în cadrul comunității locale în care domnul Petru Huțuțui și-a regăsit locul mi-au adus o bucurie nespusă. Recomand cartea domnului Petru Huțuțui pentru unicitatea ei, pentru învățămintele pe care le pot acumula cititorii și pentru încurajarea exemplului de luptă pe care l-a dovedit autorul prin boală. El a arătat că indiferent de greutatea problemei cu care ne confruntăm, nu trebuie să capitulăm.

Dr. Ovidiu Albița, șef de secție Chirurgie2, Spitalul de Urgență Universitar Militar Central Carol Davila București