RĂZBUNAREA, MAMA PĂCĂLITULUI
Dacă vrei să renunți la răzbunare, Dumnezeu îți va da putere. Omul care are și puterea și ocazia să se răzbune dar nu o face va vedea binecuvântarea lui Dumnezeu. Răzbunarea mereu aduce nenorocirea celui ce o dorește. Lipsa de iertare și dorința de răzbunare, mereu va ține rănile deschise. Saul până în ziua morții lui a dorit moartea lui David. Răzbunarea este ca un demon ce pune stăpânire pe mintea și inima omului. Cineva spunea: “ Apreciază-ți dușmanii, ei sunt singurele persoane care se gândesc tot timpul la tine.” Cei mai mulți văd răzbunarea ca un act de dreptate iar omul ce a produs durerea trebuie pedepsit prin a simți aceeași durere. Dacă lumea ar exista după principiul “ ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, majoritatea ar fi orbi și știrbi. Răzbunarea mereu va crea un ciclu fără sfârșit. Ea va deveni o dorință de nestăpânit cu un preț prea mare pentru răzbunător. Saul mânat de o dorință de putere și control a devenit obsedat de a se răzbuna pe cineva care nici măcar nu era vinovat de eșecurile lui. Omul care caută răzbunare sapă două gropi. Plăcerea răzbunării este ca plăcerea de a mânca nisip și rumeguș: scârțâie și lasă un gust amar.
Ieremia se ruga: Ieremia 11:20 – „O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie Îţi încredinţez pricina mea!”
Pavel scria: Romani 12:19 – „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.”
Răzbunarea este mereu a oamenilor cu suflet mic și ambiții mari. Deseori omul lovește în cei care-l iubesc cel mai mult, răzbunându-se. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său fiu”, …. pe care lumea l-a ucis, răzbunându-se pentru nebunia ei. Cea mai mare răzbunare este iertarea. Dușmănia și neiertarea formează ura ce așteaptă momentul răzbunării. Ura este o auto-pedepsire, este durerea ce ți-o produci sieși pentru greșeala altuia, este răzbunarea lașului pentru frica sa. De la învinuire până la dorința de răzbunare nu este decât un pas. Nu-ți distruge dinții scrâșnind a răzbunare. Când ai prieteni datorită succesului tău și nu pentru ceea ce ești ca om, când nu mai ești de folos, ei te vor părăsi pentru a se răzbuna pentru lipsa lor. Un om ce nu se grăbește, ori iartă ori se răzbună cumplit. O zi cu bun prilej este tot ce omul cu gând de răzbunare își dorește. Neiertătorul va mocni mînia în el până în momentul răzbunării ce îi va aduce o plăcere de moment și o mustrare de conștiință pe viață. Nu există ură fără dorință de răzbunare așa cum nu există iubire adevărată fără iertare. Iadul începe cu o ură și dorință de răzbunare pe viață pentru o greșeală de o zi. Răzbunare nu înseamnă doar să fi violent ci să dorești să dai replica, să te bucuri de nenorocirea, accidentul sau boala altuia, să îl vezi căzut și în loc să îi întinzi mâna să dai din deget, să simți împlinire în faptul că îl vezi chinuindu-se, să îl vorbești de rău, să îl iei în zeflemea, să întorci oameni împotriva lui, etc. Dacă lupul îți va mânca vreodată dușmanul nu înseamnă că e prieten cu tine. Răzbunarea nu o poți numi niciodată victorie. Vrei să te răzbuni? Fă mereu bine. Romani 12:20, 21 – „Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.”
GÂNDUL ZILEI: LASĂ ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU, EL VA FACE DREPTATE.
