„Privilegii mari, dedicare mică?”
Ne asortăm hainele cu atenție, dar Mântuitorul a purtat aceeași
îmbrăcăminte.
Ne alegem mâncarea cu grijă, dar satele colindate de Isus nu ofereau
meniuri speciale.
Preferăm drumurile bune, rapide, dar Galileea nu avea drumuri asfaltate.
Ne place audiența respectuoasă și receptivă, dar Mântuitorul îi primea și îi învăța pe toți.
Ne alegem luptele cu precauție, dar Mântuitorul purta bătăliile cele mai
grele.
Respirăm ușor când vine momentul odihnei, dar Mântuitorul obișnuia să-Și înceapă munca în rugăciune.
Ne facem rugăciunile în confort și comoditate, dar Grădina Ghetsimani nu avea fotolii.
Purtăm crucea ajutați, dar El nu a scăpat de ea nici măcar atunci când a
preluat-o Simon.
Ne răstignim imaginar și superficial, dar la Isus orele au fost multe și
piroanele au fost reale.
Suntem îngropați cu fast, dar ne-am bucura ca învierea să aibă loc
mai devreme de trei zile.
Nu, nu trebuie să trăim și să lucrăm în condițiile Mântuitorului, dar, având în vedere mulțimea privilegiilor, ar trebui să avem mai mult din
mulțumirea, bucuria și dedicarea Lui.
