Poveste de viață: TÂMPLARUL

Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii. Era inca in putere, de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa. Cu toate acestea, batranul era hotarat sa se retraga pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa. 

Batranul accepta, insa nu mai punea suflet in ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite. Si lui ii era rusine de cum arăta ultima lucrare. Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Ii darui tamplarului cheia de la intrare, zicandu-i: „Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!“ Tamplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca isi zideste propria casă, atunci ar fi facut-o cu totul altfel. Asa e şi cu noi. Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. 
Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim in casa care tocmai ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferita. Insa nu ne putem intoarce inapoi. Ia aminte! Tu esti tamplarul. In fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau ridici un perete. 

Viata e intocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa in care vei locui maine.