Pierderi (3)
(Cealaltă parte a ecuației)
Care pierderi? Câte din ele pot fi puse în balanță și să nu cântărească infinit mai ușor decât adevărul pe care te pune față în față cu Creatorul tău prin cunoașterea Lui în mireasma cerească a unei vieți încununate de izbânzi eterne.
Capacitatea ființei umane de a se adapta circumstanțelor extreme este mai mult decât uimitoare. Te întrebi cât, dincolo de puterea lui, poate sa accepte omul pe umeri, să poarte cu stoicism și să invingă? Oricât vei încerca să pui și să adaugi de cealaltă parte a ecuației tot va rămâne ceva care va mai trebui adăugat. Permiteți-mi, când este vorba de limitele până la care suferința și implicit răbdarea omului poate merge, cunoștința noastră, puterea noastra de a cuprinde și înțelege este inutilă. Și nu poate fi altfel pentru că mintea noastră este conditionată astfel, paradigmele după care evaluăm realitatea ne țin înlățuiți într-un teritoriu limitat, când este vorba de cunoaștere iar capacitatea noastră de a trece dincolo de ele este extrem de redusă, aproape imposibilă. în cel mai bun caz, trecem cu greutatea dintr-o paradigmă în alta și greu ne putem imagina o gândire dincolo de acestea. Este greu, în acest context să vorbim despre o adevărată libertate. O creștere a cunoașterii în imperiul acestor paradigme este mai mult sau mai puțin o extindere a coliviei în care ne petrecem existența și nu o adevărată eliberare.
Revenim astfel la omul in circumstanțe extreme, circumstanțe cu mult mai presus decât puterea lui de a înțelege si implicit de a se adapta în ele. Ecuația de care vorbeam mai sus poate fi rezolvată dacă suntem capabili să acceptăm ca factori trei elemente, elemente care vor rămâne după ce am epuizat tot cea ce omenește poate fi acceptat și înțeles:
“Acum dar rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” ( 1Cor 13:13)
Aceste trei elemente sunt un mănuchi, un singur măuchi, de obârșie nepământeană prin care divinitatea intersectează ceea ce este pământesc din noi și roadele acestui fapt sunt nimic altceva decât minuni atât prin sfidarea “ordinii firești” deci a legilor fizice cât și prin sfidarea “normalului” în gândirea umană, depășind sau mai degrabă sfidând logica.
Recent, Ivan Henri, a fost total reabilitat după ce a stat douăzeci și șapte de ani în închisoare pentru o faptă pe care n-a comis-o. El a fost condamnat la închisoare pe viață pentru viol și omor datorită unor circumstanțe care au lucrat împotriva lui și datorită unor dovezi circumstanțiale împotriva cărora nu a putut învinge deși și-a susținut tot timpul nevinovăția. Au fost mulți condamnați reabilitați după mulți ani petrecuți în temniță dar cazul lui Ivan Henri este un caz deosbit, este un caz al unui om al cărui caracter a rămas nealterat de circumstanțe. După ce a ieșit, el a fost acelaș om, blând, cu o inimă senină. El a trăit douzeci și șapte de ani datorită credinței, a nădejdii și a dragostei. El a ieșit victorios și victoria reabilitării lui a fost doar o dovadă vizibilă a unei trairi într-o continuă victorie în decursul celor douăzeci și șapte de ani de temniță. Deși în temniță, el a fost, în miezul ființei lui, mult mai liber decât mulți din cei de dinafara gratiilor. în timp ce se bucură de triumful justiției pământești el a fost mereu in binecuvântarea justiției divine.
“Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1)
Acest capitol din cartea Evrei este vrednic de citit și analizat cu o inimă sinceră ca de altfel toată Scriptura care este “Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.” (1 Petru 1:23). în acelaș verset Petru definește Cuvântul lui Dumnezeu drept “o sămânță care nu poate putrezi” si noi suntem născuți din nou din ea. Credința vine prin auzirea Cuvăntului și Cuvântul este “viu si lucrător” care ne naște în niște ființe noi, capabile să gândească dincolo de paradigme, să sufere și să învingă dincolo de puterea lor. Iată ce spune Scriptura despre eroii credinței:
“33. Prin credinta au cucerit ei imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gurile leilor, 34. au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase. 35. Femeile si-au primit inapoi pe mortii lor inviati; unii, ca sa dobandeasca o inviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea care li se dadea, si au fost chinuiti. 36. Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; 37. au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti – 38. ei, de care lumea nu era vrednica – au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului. “ Evrei 11: 33-38)
Vedeți, de multe ori izbânda nu poate fi văzută cu ochii si nici explicată în termeni omenști pentru că ea trece dincolo de tot ceea ce știm noi ca e spațiu si dincolo de tot ceea ce știm noi cș este logic. De aceea atât credința cât și rodirea ei în izbândă sunt de nezdruncinat și armele unui luptător în credință sunt nu de natură pământească.
“3. Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca. 4. Caci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile. 5. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos.” (2Cor 10:3-5)
Intenția mea, în scrierea acestor rânduri este de aduce un strop nădejde, de curaj celor care dintr-un motiv sau altul trec prin încercări, circumstanțe extreme, uneori chiar pierderea libertății. în contextul celor de mai sus putem vorbi despre pierderi având o perspectivă dincolo de paradigmele societății de azi, o înțelegere cu mult dincolo de logica umană a destinului nostru care, da, ați înțeles, trece cu mult dincolo de acest tărâm de care prea lesne ne lăsăm încătușați…
Care pierderi? Câte din ele pot fi puse în balanță și să nu cântărească infinit mai ușor decât adevărul care te pune față în față cu Creatorul tău prin cunoașterea Lui în mireasma cerească a unei vieți încununate de izbânzi eterne.
Vom încerca, în articolele viitoare să mergem urmând firul roșu al căutărilor să vedem și să deslușim pierderi care nu pot fi puse în balanță cu nici un câștig terestru, despre izbânzi care poartă doar aparența lor, care nu sunt altceva decât înfrângeri de proporții eterne.
Publicat cu permisiunea autorului: Slavomir Almăjan