Pălesc ale vremurilor stele
Pălesc ale vremurilor stele
Și zorii cerului răsar,
E dimineața aceea-n care
Voi trece-al timpului hotar.
A fost o noapte grea și lungă,
Dar soarele e sus pe cer
Și slava, slava-i pretudindeni
În țara lui Emanuel.
Îl văd pe Împăratul slavei,
Frumos de neînchipuit
Și Lui mi-aș fi închinat viața
Chiar șapte morți de-aș fi murit.
Pe Muntele Sion trăiește
Cu-a Sa oștire sfântul Miel
Și slava, slava-i pretudindeni
În țara lui Emanuel.
Isus Hristos, El e fântâna,
Izvorul dragostei curat;
Și dacă jos gustat-am apa,
În cer voi bea neîncetat.
Acolo harul se întinde
Ca un ocean fără de mal
Și slava, slava-i pretutindeni
În țara lui Emanuel.
Mireasa ochii-și ațintește
Spre chipul Mirelui iubit;
Nici eu nu voi privi la glorii,
Ci la-mpăratul meu slăvit;
Nu la răsplata-mi, ci la coasta
Ce-a fost străpunsă de oțel,
Căci Mielul este toată slava
În țara lui Emanuel.
(Anne Ross Cousin – 1824-1906)
