Păcatul: mască, motivare sau mărturisire?

Păcatul pătează sufletul și ridică între om și Dumnezeu un zid al despărțirii.

Se strecoară în inimă, se așază acolo și, încet, o cucerește.

Păcatul nu este doar o greșeală.

Este o stare care rupe relația cu Dumnezeu și întunecă viața omului.

Păcatul aduce cu sine:

Revoltă împotriva lui Dumnezeu și împotriva legilor și poruncilor Sale. Ratarea țintei – schimbarea direcției, rătăcirea de pe drumul drept. Respingerea Adevărului și acceptarea compromisului, a întunericului, a mizeriei morale.

Refuzul supunerii – refuzul de a sta sub autoritate și de a împlini cerințele lui Dumnezeu.

Păcatul îmbracă multe forme. Se ascunde sub haine diferite. Uneori pare „normal”, alteori pare „mic”, alteori pare chiar „justificat”. Dar rămâne păcat.

Și de atitudinea noastră față de păcat depinde fericirea.

David spune clar în Psalmul 32 că omul este fericit atunci când păcatul este iertat și acoperit de harul lui Dumnezeu. Tot el vorbește despre consecințele păcatului nemărturisit în viața omului:

Durere Deznădejde Despărțire

Păcatul rupe liniștea inimii, stinge bucuria și îndepărtează sufletul de Dumnezeu.

În fața păcatului, omul are câteva reacții obișnuite:

Mascarea păcatului – ascunderea lui, fardarea, cosmetizarea.

Motivarea păcatului – găsim scuze, justificări și încercăm să ne disculpăm acuzând pe altcineva. Dar singura cale spre vindecare este mărturisirea.

Mărturisirea păcatului este prima treaptă spre eliberare.

Scoate-l din întuneric. Adu-l la lumină. Spune-l înaintea lui Dumnezeu.

Apoi urmează pocăința: schimbarea minții, a direcției, a vieții.

David și-a mărturisit păcatul.

Petru și-a mărturisit căderea.

Și Dumnezeu i-a ridicat.

Poți s-o faci și tu.

Nu există lanț pe care harul să nu-l poată rupe.

Nu există vină pe care sângele lui Isus să n-o poată spăla.

Doamne ajută!

Doamne iartă!

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan