Noi, fii lui Ismael, răscumpărați prin sângele Lui Hristos, vă salutăm din Medgidia cu multă dragoste!
Știind că trec prin ceva necazuri trupești, fratele Hasan a venit la mine și m-a întrebat; „Cum ești, frate păstor?”. „Sunt bine, frate Hasan”. M-a luat în brațe și a plâns. „Asta am vrut să aud, m-am rugat toată săptămâna pentru tine, zi și noapte și i-am cerut Lui Dumnezeu să te facă bine, mă bucur mult”!
Fratele Hasan are șapte zeci de ani, a crescut zece copii iar acum a rămas doar cu soția lui, toți copiii lor fiind în căminele lor. Și-a părăsit trecutul și a venit la Hristos. Dacă ar fi să scriu despre necazurile lui, ne-ar șoca pe mulți. În viața lui se împlinesc vorbele din popor; „un părinte poate să crească zece copii, dar zece copii nu pot avea grijă de un părinte”.
Nu prea știm să ne rugăm pentru cei care trec prin felurite încercări. Mai degrabă judecăm, dăm verdicte dure, biblice (șic) chiar: ” Dumnezeu îl pedepsește”. Bine a zis cine a zis că uneori biserica se poartă ca o armată care-și ucide răniții. Rar mai întâlnim printre noi oameni ca fratele Hasan.
Noi, fii lui Ismael, răscumpărați prin sângele Lui Hristos, vă salutăm din Medgidia cu multă dragoste
