Nepăsarea te omoară încet!

Nepăsarea nu face zgomot.

Nu te lovește brusc.

Nu te sperie.

Doar… se instalează.

Încet.

Și începe să-ți răcească sufletul.

Nu mai te rogi ca înainte.

Nu mai simți ca înainte.

Nu mai reacționezi la păcat ca înainte.

și nu te mai deranjează asta.

Aici e pericolul.

Pentru că nepăsarea nu înseamnă că ai căzut înseamnă că nu-ți mai pasă că ai căzut.

Este starea în care:

-adevărul nu te mai mișcă

-prezența lui Dumnezeu nu te mai cercetează

-Cuvântul nu te mai atinge

Și totuși… continui.

Funcționezi. Zâmbești. Mergi mai departe.

Dar pe dinăuntru,mceva a început să moară.

Biserica din Laodicea nu era rece. Nu era nici fierbinte.

Era căldicică.

Și Dumnezeu spune clar:

„Am să te vărs din gura Mea.”

Nu pentru că a făcut rău…

ci pentru că nu i-a mai păsat.

Nepăsarea este mai periculoasă decât păcatul vizibil.

Pentru că păcatul te poate trezi.

Dar nepăsarea te adoarme.

Dacă nu mai simți nimic,

nu înseamnă că ești bine—

înseamnă că trebuie să te trezești.

Strigă din nou.

Caută din nou.

Aprinde din nou focul.

Nu lăsa sufletul tău să moară în liniște trezește-te cât încă mai poți!

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan