NECROLOG -ELLA CIMPOAIE
Cu lacrimi în ochi, dar cu inimile pline de vie și neclintită speranță în învierea propovăduită de Domnul nostru Isus Hristos, ne-am adunat astăzi pe acest drum al despărțirii pământești pentru a o petrece pe scumpa și iubita noastră mamă, soție, fiică, soră, cumnată și credincioasă în Hristos, Cimpoae Emanuela Elena (născută la 13 mai 1993), cea care în data de 14 septembrie 2026 a părăsit lăcaşul pământesc pentru a răspunde chemării Tatălui ceresc și a păși în veșnicia slavei Sale, lăsând în urmă un gol pe care doar dragostea și harul lui Dumnezeu îl mai pot mângâia.
Viaţa ei pământească a fost o lumină liniștită, încununată la tinerețe de cel mai frumos legământ: în anul 2013, a încheiat legământ cu Domnul în apa botezului la Biserica Penticostală Elim din Timișoara, mărturisindu-L pe Hristos ca Mântuitor personal și trăindu-și credința cu devotament și curăție a inimii. În data de 16 mai 2015, a pășit pe drumul căsătoriei, clădit de-a lungul anilor pe temelia rugăciunii, a fidelității și a dragostei creștine, devenind o mamă jertfitoare și o soție iubitoare. Dumnezeu i-a încredințat cel mai de preț dar pământesc, pe cei trei copii ai lor, micuții și scumpii ei: Daniel (8 ani), Abigail (6 ani) și Ionatan (5 ani), pe care i-a iubit cu tot sufletul.
Până în data de 7 septembrie 2026, în chiar prima zi de școală a copiilor, când o încercare fulgerătoare a sosit sub forma unui accident vascular cerebral provocat de o afecțiune cerebrală extrem de rară (un caz la zece milioane), Emanuela a fost o prezență deplin sănătoasă, activă și plină de viață în mijlocul nostru. Această suferință neașteptată și negrăit de grea a cutremurat inimile noastre, însă în taina necunoscută a suveranității Lui Dumnezeu, plecarea ei a venit ca o curmare a luptei cu durerea fizică. Nu pătrundem gândurile Domnului și nu deslușim pe deplin tainele acestei mari încercări, dar cu genunchii plecați și cu lacrimi în ochi, Îi mulțumim Tatălui ceresc că i-a pus capăt suferinței și a chemat-o la odihna cea veșnică, acolo unde nu este durere, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
În aceste momente de grea încercare, rămânem cu privirile ațintite la Cel ce este Stânca mântuirii noastre, având o deplină și neclintită încredere că Dumnezeu, Cel ce nu părăsește pe ai Săi, va purta de grijă în continuare soțului, copilașilor Daniel, Abigail și Ionatan, dar și întregii familii sfâșiate de durere și dor. Plângem alături de iubita mamă Ecaterina și tatăl Ioan, alături de frații și surorile Dana, Ionela, Ruben și Ligia, precum și alături de toți cei înruditi, frații din biserică și prietenii care au cunoscut-o, au prețuit-o și au iubit-o pe ELLA.
Ne mângâiem cu cuvintele Scripturii care spun: „Domnul este aproape de cei care au inima frântă…” (Psalmul 34:18) Ne luăm rămas bun cu privirea la cer, recunoscători pentru tot ce a lăsat în inima noastră. Mulțumim tuturor celor care au purtat și poartă în rugăciune familia îndurerată. La revedere în slavă, scumpă Emanuela!
