“LESNE CREZĂTORII” – DESPRE SLĂBICIUNEA DE A DA CREZARE ZVONURILOR ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA BISERICII

În vremurile din urmă, una dintre cele mai subtile și periculoase arme ale celui rău nu mai este prigoana, ci dezinformarea. Diavolul nu vine întotdeauna cu furie și tunete. Uneori vine cu o șoaptă, cu o îndoială strecurată abil, cu un zvon care nu are nicio temelie, dar care găsește urechi gata să-l creadă.

„Oamenii lesne crezători” sunt cei care nu mai filtrează ce aud prin adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, ci prin frica, suspiciunea și neîncrederea plantată abil de minciună. Scriptura ne avertizează:
„Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” – (Proverbe 14:15)

A crede orice auzi, a te lăsa dus de valul zvonurilor, a suspecta conspirativ tot ce se întâmplă în Biserică – toate acestea arată imaturitate spirituală și lipsă de discernământ.

Oamenii care nu au temelie în Cuvânt, care nu stau ancorați în rugăciune și în viața Bisericii, devin pradă ușoară zvonurilor. Nu e de mirare că unii ajung să creadă că în Biserica Domnului „se pune ceva la cale” împotriva valorilor autentice. Dar cine întreține astfel de narațiuni?
De cele mai multe ori, oameni din afara lucrării, neavizați sau influențați de alte agende — oameni care nu cunosc nici structura conducerii Bisericii, nici duhul în care se fac lucrurile. Apostolul Pavel spunea:
„Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei!” (Romani 16:17)

Biserica nu este condusă de o singură persoană, ci conducerea este pluralistă, adică mai mulți oameni temători de Dumnezeu și conduși de El veghează unii asupra altora și asupra turmei. Acest model e biblic și sănătos, menit să prevină tocmai abuzurile și devierile.

De ce sunt oamenii lesne crezători?

1. Frica – într-o lume instabilă, frica deschide uși largi zvonurilor.
2. Slaba cunoaștere a Scripturii – dacă nu cunoști Adevărul, nu poți recunoaște minciuna.
3. Influența rețelelor sociale – multe voci, puțină verificare.
4. Neîncrederea în conducere – sădită adesea de cei care urmăresc dezbinarea.
   „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință…” (Osea 4:6)

Cuvântul ne cheamă să avem discernământ, să judecăm duhurile, să testăm vorbele și să nu ne lăsăm duși de orice vânt de învățătură: „Să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu…” – (1 Ioan 4:1)

Discernământul se dezvoltă:

• Prin rugăciune.
• Prin părtășia cu frații maturi în credință.
• Prin ascultare de autoritatea rânduită de Dumnezeu.
• Printr-o viață ancorată în Scriptură.

A da mai multă încredere zvonurilor din afară decât fraților care slujesc cu frică de Domnul e o greșeală gravă. Înseamnă că vocea ispititorului e mai credibilă decât vocea celor care păzesc valorile adevărate ale credinței.

A venit timpul să fim treji, vii în Duhul, și să nu mai înghițim orice momeală care ne separă unii de alții și ne răcește dragostea de frați. -„Vegheați, stați tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!” (1 Corinteni 16:13)