JUDECĂȚI ÎNTRE FRAȚI
De ce litigiile civile între credincioși contravin Bibliei și pun în pericol mărturia bisericii
În ultimii ani, s-a observat o tendință îngrijorătoare în rândul credincioșilor de a apela la instanțele civile pentru a soluționa conflictele apărute în cadrul comunităților creștine sau în relația cu autoritățile bisericești. Această practică contravine atât principiilor biblice, cât și cadrului legal din România, punând în pericol mărturia și integritatea bisericii în fața societății.
Scriptura descurajează ferm rezolvarea disputelor dintre credincioși în fața tribunalelor lumești. Apostolul Pavel, în prima sa epistolă către Corinteni, abordează direct această problemă:
„Când vreunul din voi, are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți și nu la sfinți? (…) Deci, când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?” (1 Corinteni 6:1, 4)
Pavel subliniază că disputele ar trebui rezolvate în cadrul comunității de credincioși, evitând expunerea conflictelor interne în fața necredincioșilor. El consideră că este mai bine să suferi o nedreptate decât să aduci o astfel de mărturie negativă:
„Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?” (1 Corinteni 6:7)
Aceste pasaje evidențiază importanța menținerii unității și a mărturiei pozitive a bisericii, chiar și cu prețul acceptării unor nedreptăți personale.
Din perspectivă juridică, legislația românească recunoaște și protejează autonomia cultelor religioase în gestionarea problemelor interne. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor prevede:
„(1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor și reglementărilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice.” (Art. 26, alin. 1 și 2)
Aceste dispoziții subliniază că, în chestiuni de disciplină internă, cultele religioase au dreptul de a se autoguverna conform propriilor statute și canoane, fără intervenția instanțelor civile.
Curtea Constituțională a României a reafirmat acest principiu în Decizia nr. 337 din 9 iulie 2024, unde a statuat:
„Prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul statuează cu privire la posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecată religioasă și la obligația ca, în problemele de disciplină internă, să fie aplicabile exclusiv prevederile statutare și canonice, în aplicarea principiului autonomiei religioase, consacrat de art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală.”
Această hotărâre întărește ideea că disputele din interiorul comunităților religioase trebuie rezolvate conform propriilor norme și proceduri, fără intervenția instanțelor civile.
Implicarea instanțelor civile în conflictele bisericești poate avea consecințe negative majore:
- Afectarea mărturiei bisericii: Expunerea publică a neînțelegerilor interne poate duce la discreditarea comunității creștine în fața societății.
- Încălcarea principiilor scripturale: Recurgerea la tribunale laice contravine învățăturilor biblice care îndeamnă la rezolvarea disputelor în cadrul bisericii.
- Subminarea autonomiei bisericești: Implicarea autorităților laice în problemele interne ale bisericii poate fi percepută ca o ingerință în autonomia și libertatea religioasă.
Pentru a evita astfel de situații, este esențial ca bisericile să dezvolte mecanisme interne eficiente de soluționare a conflictelor, bazate pe învățăturile scripturale. Urmând modelul prezentat de Domnul Isus în Matei 18:15-17, credincioșii sunt îndrumați să rezolve disputele direct, în particular, și, dacă este necesar, cu implicarea liderilor bisericii, înainte de a apela la alte căi.
Din perspectiva Cultului Creștin Penticostal, orice membru care are o dispută sau o problemă disciplinară poate apela la mai multe instanțe interne de judecată, după cum urmează:
- Comitetul Bisericii – prima instanță de soluționare a problemelor disciplinare sau a disputelor dintre membrii bisericii.
- Comitetul Comunității Regionale, Teritoriale sau Etnice – instanță de apel pentru cei care nu sunt mulțumiți de decizia Comitetului Bisericii.
- Comitetul Executiv al Cultului – instanță de apel superioară care analizează cazurile mai complexe.
- Consiliul Bisericesc al Cultului – instanța finală, care ia deciziile definitive cu privire la orice litigiu bisericesc.
Există, așadar, mai multe instanțe de judecată interne la care credincioșii pot apela, fără a fi necesară intervenția instanțelor civile.
În concluzie, apelarea la instanțele civile pentru rezolvarea conflictelor bisericești nu doar că încalcă principiile biblice și cadrul legal din România, dar și periclitează integritatea și mărturia comunității de credincioși. Este imperativ ca astfel de neînțelegeri să fie gestionate în cadrul bisericii, conform învățăturilor scripturale și procedurilor interne stabilite.
