IOAN FLUERAȘ -1882, Chereluş, judeţul Arad – 7 iunie 1953, Gherla, judeţul Cluj
În anul 1901, la Arad, Ioan Flueraş s-a înscris în Partidul Social Democrat, în rândurile căruia va activa până la moarte, fiind unul dintre principalii militanţi ai partidului. A colaborat la ziare muncitoreşti locale, precum şi la ziarul “Adevărul” din Budapesta, organ al P.S.D. din Ungaria. A candidat în anul 1905 în alegerile pentru parlamentul din Budapesta, din partea P.S.D., dar nu a fost ales. În anul 1906 a fost ales în comitetul central la P.S.D. Ungaria, la compartimentul propagandă şi presă, devenind din 1911 redactor responsabil al ziarului “Adevărul” din Ungaria, până în anul 1914, când ziarul a fost suspendat. Din anul 1907 până în 1918 a locuit la Budapesta, iar în timpul primului război mondial a fost mobilizat şi a lucrat în fabrica de avioane din insula Csepel.
A fost ales în 1918 membru în Consiliul Naţional Român Central, participând la dezbaterile acestuia şi la tratativele cu delegaţia ungară, care au avut loc în noiembrie 1918 la Arad. A contribuit la definitivarea rezoluţiei Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi a fost ales vicepreşedinte al acesteia. La 1 decembrie 1918 a fost ales secretar general al P.S.D. Între anii 1921-1926 a fost redactor responsabil al gazetei “Tribuna socialistă” din Cluj.
A participat în anul 1920 la Conferinţa de Pace de la Paris, făcând parte din delegaţia oficială a României. În 1944 a participat la reorganizarea P.S.D., dar a refuzat colaborarea cu P.C.R. Petru Groza i-a oferit postul de ministru al muncii în guvernul constituit la 6 martie 1945, dar Ioan Flueraş a refuzat, din cauză că noul guvern era supus ocupantului sovietic. A fost arestat de autorităţile comuniste timp de trei luni, pe motiv că a răspândit “manifeste interzise”. La Congresul P.S.D. din 1946 s-a hotărât ca acesta să participe la alegerile parlamentare din acel an pe o listă comună împreună cu P.C.R. Ca urmare, sub preşedinţia lui Titel Petrescu, s-a format un P.S.D. independent, care nu dorea colaborarea cu comuniştii. La acest nou partid a aderat şi Ioan Flueraş, activând în rândurile sale până în anul 1948, când a fost arestat în luna iunie de autorităţile comuniste. A fost condamnat la cincisprezece ani temniţă grea pentru “înaltă trădare”.
