GURĂ. CUVINTE. CĂDERE

„Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor să-i prindă în însăși mândria lor, căci nu spun decât blesteme și minciuni.”
Psalmul 59:12

David era urmărit, atacat și vorbit de rău.

Dar observă ceva: el știa că uneori omul nu cade din cauza dușmanilor lui, ci din cauza propriilor cuvinte.

GURA descoperă ce este în inimă.
CUVINTELE pot ridica sau pot distruge.
CĂDEREA începe adesea atunci când mândria vorbește fără frână.

Minciuna poate merge repede.
Defăimarea poate răni adânc.
Blestemul poate ieși ușor.

Dar cuvintele rostite nu dispar pur și simplu.

AI GRIJĂ CE LAȘI SĂ IASĂ DIN GURA TA!

Nu orice gând trebuie rostit.
Nu orice rană trebuie transformată în atac.
Nu orice conflict trebuie hrănit prin cuvinte.

Uneori omul sapă cu gura groapa în care tot el va cădea.

Vorbește adevăr.
Vorbește har.
Vorbește viață.

Cuvintele tale pot deveni fie armă împotriva altora, fie mărturie despre Dumnezeu.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan