FIUL LUI DUMNEZEU SE MIRĂ
EL a venit la ai Săi și L-au primit într-un grajd. Mai târziu, niște simpli păstori au venit să I se închine. Cel mai probabil nu au adus lapte sau brânză pentru Maria și Iosif. Ei au fost urmați de magi, înțelepți bogați care veniseră de departe și aduseseră daruri prețioase; dar dându-și seama că ar putea avea probleme cu regele local, Irod, dacă continuă să se închine Mântuitorul, nu s-au mai întors niciodată. Aparent, lor nu le mai păsa de Cel pe care îl recunoscuseră drept Rege al poporului ales. Dar Fiul lui Dumnezeu nu putea decât să se minuneze cum coborârea Lui pe pământ a produs atâta tulburare chiar și un măcel crud al nevinovaților în micul oraș Betleem.
Pe măsură ce a crescut, Domnul a continuat să se mire de această lume ciudată. Pe de o parte, s-a minunat de lipsa de credință a rudelor sale apropiate. „Dar Iisus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și in casa Lui.” (Marcu 6: 4). S-a minunat să găsească cea mai puternică credință acolo unde se aștepta cel mai puțin (armata romana de ocupație care nu era de origine evreiască), în timp ce în propriul său popor găsea necredință. Astfel putem citi, „pe cand intra Iisus in Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga și-I zicea: „Doamne, robul meu zace in casă slabanog și se chinuie cumplit.” Iisus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc. „Doamne”, a răspuns sutașul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvant, și robul meu va fi tămăduit. Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași, și zic unuia: „Du-te!”, și se duce; altuia: „Vino!”, și vine; și robului meu: „Fă cutare lucru!”, și-l face.”
Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare.” (Matei 8: 5-10)
În Ghetsimani, El a fost „înspăimântat și uimit”. (Marcu 14:33) Se întreba cum, un gest de iubire să fie folosit ca un gest de trădare. „(Iuda), care L-a trădat, le daduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!” (Matei 26:48) Când a fost sărutat, Iisus a exclamat, cu neîncredere: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”(Luca 22:48)
Iisus s-a mirat cum cel mai mare dintre apostolii Săi, Petru, l-ar renega repetat, în timp ce toată trupa de discipoli L-ar părăsi și ar fugi iar El, Creatorul întrupat, ar fi arestat de creaturile Sale!
După 430 de ani de sclavie în Egipt, evreii au asistat la miracolele incredibile pe care Dumnezeu le-a adus: cele 10 plăgi prin care i-a pedepsit pe egipteni, astfel încât evreii să poată fi eliberați. Cu toate acestea, când au fost martori la despărțirea miraculoasă a Mării Roșii, au fost speriați de carele egiptene care-i urmăreau. Plini de sarcasm, ei i-au spus lui Moise: „Nu erau oare morminte in Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustiu? ”
Moise a trebuit să le liniștească lipsa de credință: „Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stați liniștiți. „(Exodul 14: 11-14)
Isus se miră de faptul că atât de mulți sunt martori ai minunile Lui și totuși nu se minunează. Trebuie să se minuneze El în locul lor. EL nu a fost descurajat de atitudinea oamenilor, ci „a făcut bine” (Faptele Apostolilor 10:38).
Iisus este Dumnezeu. Cum poate Dumnezeu să se mire și să fie uimit de astfel de situații prerânduite? Ei bine, Domnul se pune în locul nostru în toate lucrurile. El nu a cunoscut păcatul, ci a devenit păcat pentru noi și a purtat pe cruce pedeapsa pe care noi o meritam. Se miră în locul nostru pentru că am pierdut obiceiul de a ne mira. De la Betleem la Golgota, Isus Sa minunat despre ceea ce a trăit. El se miră și de ceea ce se întâmplă astăzi. Uneori sunteți ignorați de cei pe care îi iubiți mai mult, chiar dacă ați făcut lucrurile potrivite. Nu poți avea o soartă mai bună decât cea a Stăpânului. Mirați-vă un pic, și imitați-L pe Isus, începând să faceți bine. Isus s-a mirat despre atitudinea oamenilor. El nu a căutat explicații. Când a întâlnit ură, El nu i-a cercetat cauza. El spune: „M-au urât fără temei”. (Ioan 15:25)
Același lucru este adevărat în domeniul spiritului. „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3: 8) Unii cred, alții nu cred, unii sunt cruzi, unii sunt blânzi.
În ceea ce te privește, nu trebuie să pierzi timpul cercetând „de ce” în privința unor atitudini. Preocupați-vă să faceți și să propovăduiți binele.
Richard WURMBRAND
