EXALTARE de Ștefan Onofrei
Din Absolut, plouă cu taine
Ce se varsă-n „Marea cea mare”,
Prin oameni îmbrăcați în haine
De inocență în purtare !
Atunci am cunoscut Iubirea,
– Comoara vieții adorată,
Când mi s-a dăruit menirea,
De fiu salvat de-al nostru Tată !
Cu a Iubirii roade coapte
Străbat câmpia fără vină,
Căci ale dorurilor șoapte
Spun că ISUS, o să revină…!
Și în destinul vieții mele
Cu metamorfoze de rubin,
Un elixir trimis din stele,
Mi-a dăruit un veșnic Rabin…!
Cu mistuiri de focul sacru
În templul lutului-Lumină,
Chiar dacă-i veacul rău și acru,
Cu mine-i „Voia Lui, divină ”!
Și-n exaltarea de iubire
Eu îmi înalț coordonata,
S-audă azi, întreaga Fire:
Chiar vine Domnul, Maranata !
