Episodul 2: Nu știu CUM lucrează Dumnezeu în tăcere
„Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.”(Plângerile lui Ieremia 3:25-26)
Tăcerea lui Dumnezeu poate fi cel mai greu răspuns. Te rogi, aștepți, plângi… și nu vine nimic.
Nu o voce, nu un semn. Cerul pare închis.
Și-atunci apare întrebarea: „Lucrezi, Doamne? Sau ai uitat de mine?”
Biblia este plină de oameni care au trăit tăcerea divină.
Iov – în deznădejde. David – în psalmi scriși printre lacrimi. Maria și Marta – înmormântându-și fratele, întrebând: „Unde ai fost, Isuse?”
Dar ceea ce ei n-au știut în acel moment este că Dumnezeu lucra deja — în tăcere, în ascuns, în adânc.
Dumnezeu nu e absent în tăcere. El e în proces.
Semințele cresc în întuneric, nu în lumină. Oasele lui Ezechiel prind viață în vale, nu pe munte.
Tăcerea Lui nu înseamnă indiferență. Înseamnă: „Ai încredere în Mine chiar și când nu Mă simți.”
În sezonul tăcerii divine:
Nu te izola. Nu renunța la rugăciune. Nu te lăsa pradă îndoielii.
Notează rugăciunile pentru care aștepți răspuns și lângă ele scrie: „Dumnezeu lucrează, chiar dacă nu văd.”
Roagă-te să ai răbdare, nu doar răspunsuri. Dumnezeu modelează caracterul, nu doar circumstanțele.
Rugăciune
Doamne, când nu Te aud, mă simt slab și pierdut. Dar aleg să cred că Tu lucrezi și în tăcere. Ajută-mă să Te caut, nu doar pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce ești. Dă-mi putere să aștept fără să mă îndoiesc, să sper fără să văd. Știu că tăcerea Ta are scop, iar timpul Tău este desăvârșit.
Amin.
Cu dragoste, drd. Ciprian Ioan
