După Înviere -Tăcerea care vorbește

Ziua 6 – Tăcerea care vorbește

„Și după cutremur – un foc; și după foc – un susur blând.” – 1 Împărați 19:12

Sărbătorile trec adesea cu zgomot: voci, claxoane, telefoane, râsete, planuri, vizite. Dar uneori, după toată această agitație, rămâne o liniște ciudată. Un gol. O tăcere.

Nu întotdeauna tăcerea înseamnă absență. Uneori, e chiar semnul prezenței lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat și cu Ilie. După foc, cutremur și vânt puternic, Dumnezeu nu i s-a arătat în spectaculos, ci în susurul blând — într-o liniște încărcată de divinitate.

Poate că după sărbători nu simți nimic „extraordinar”. Poate nu mai e muzică, nu mai sunt rugăciuni colective, ci doar tu. Și o liniște apăsătoare. Nu o fugi. Ascult-o. Pentru că Dumnezeu s-ar putea să-ți vorbească tocmai acolo.

Reflecție personală:
Când a fost ultima dată când ai căutat tăcerea? Când ai stat pur și simplu în prezența lui Dumnezeu, fără să ceri nimic?

Aplică:
Oprește-te 10 minute azi. Stinge tot ce face zgomot. Nu cere. Doar fii. Ascultă. Așteaptă. E posibil ca Dumnezeu să-ți spună ceva tocmai prin lipsa cuvintelor.

Rugăciune:
Doamne, vorbește-mi în liniște. Învață-mă să Te aud în susurul blând, nu doar în vânt și foc. Îți dau azi liniștea mea. Folosește-o pentru a mă transforma. Amin.