După Înviere -Credința nu e un eveniment, scrisă în stil

Ziua 4 – Credința nu e un eveniment

„Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” – Ioan 20:29

Paștele ne aduce în fața unui adevăr măreț: Hristos a înviat. Dar ce facem cu acest adevăr după ce trec sărbătorile?
E ușor să crezi într-o zi specială, când atmosfera te învăluie și când totul te împinge spre solemnitate. Însă credința reală se vede în zilele obișnuite — în banalul de luni dimineața, în agitația de miercuri, în liniștea de vineri seara.

Credința nu este un eveniment festiv, ci o alegere zilnică. Toma a vrut să vadă, să atingă. Isus i-a oferit această ocazie, dar i-a vorbit și de cei care nu vor vedea și totuși vor crede. Asta e adevărata credință: să alegi să crezi chiar și atunci când nu simți, nu vezi, nu înțelegi.

Așadar, dacă zilele după Paște ți se par goale, nu înseamnă că Dumnezeu a plecat. Înseamnă că acum e momentul în care credința trebuie să devină trăire, nu doar emoție.


Reflecție personală:
Trăiesc o credință de ocazie sau o credință constantă? Mă bazez pe ce simt sau pe ceea ce știu despre Dumnezeu?

Aplică:
Alege astăzi să faci un lucru mic, dar constant, care să-ți hrănească credința: o rugăciune simplă, o pagină din Scriptură, o faptă bună. Trăiește credința, nu doar sărbătorește-o.

Rugăciune:
Doamne, ajută-mă să nu Te caut doar în evenimente, ci în fiecare zi. Să cred chiar și atunci când nu văd. Amin.