Drum. Direcție. Decizie.

„Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate drumul pe care trebuie să mergem și să ne spună ce avem de făcut!”
Ieremia 42:3

Ierusalimul fusese devastat, iar rămășița poporului se afla într-un moment de teamă și nesiguranță. Oamenii se gândeau să fugă în Egipt și vin la prorocul Ieremia cerându-i să se roage pentru ei.

Cererea lor sună extraordinar:

„Arată-ne drumul!”
„Spune-ne ce avem de făcut!”

Dar continuarea capitolului descoperă adevărata problemă: ei doreau călăuzirea lui Dumnezeu, însă aveau deja în inimă propria direcție.

Dumnezeu le spune clar să rămână în țară și să nu plece în Egipt. El le promite protecția Sa. Totuși, în capitolul următor, oamenii resping mesajul și aleg exact drumul despre care Dumnezeu îi avertizase.

Aici se află pericolul unei rugăciuni aparent spirituale:

să-I cerem lui Dumnezeu direcție după ce noi am luat deja decizia.

Vrem ca Dumnezeu să ne arate drumul, dar uneori dorim doar să confirme drumul ales de noi.

Îi spunem: „Doamne, vorbește!”
Dar în inimă adăugăm: „Atâta timp cât răspunsul Tău coincide cu planul meu.”

Adevărata călăuzire începe cu o inimă predată.

DRUM — Dumnezeu vede ceea ce tu încă nu vezi.

DIRECȚIE — Dumnezeu știe unde conduce fiecare alegere.

DECIZIE — ascultarea începe atunci când alegi voia Lui, chiar dacă diferă de planul tău.

Poate te afli astăzi înaintea unei decizii importante. Nu întreba doar:

„Doamne, ce trebuie să fac?”

Întreabă-te și:

„Sunt dispus să fac ceea ce îmi va spune Dumnezeu?”

Pentru că cea mai mare problemă nu este întotdeauna lipsa direcției. Uneori Dumnezeu a vorbit, dar răspunsul Lui nu este direcția pe care noi o doream.

Nu-I cere lui Dumnezeu să-ți arate drumul dacă ești hotărât să mergi numai pe drumul tău.

Când El arată direcția, credința face următorul pas:

ASCULTĂ.

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan