Dincolo de ecran

În fața scaunului meu din avion era un mic ecran iar între lucrurile pe care le-am găsit pe scaun era și o cască pe care o puteam folosi să mă conectez la acel ecran. Fiind o cursă internațională, ecranul permitea accesul la lumea virtuală în mai multe limbi. După decolare, mi-am selectat o listă de piese audio si m-am apucat de citit. La un moment dat am mers în spatele cabinei să mă dezmorțesc. Întorcându-mă la locul meu, mirarea nu mi-a fost mică să constat că peste 95% din călători, de la copii la cei în vârstă urmăreau un film sau jucau un joc. După port, în avion erau oameni din Asia, Europa, Africa si America. Această observație m-a făcut să “zbor” mai departe de avionul în care eram și să constat că epoca pe care o trăim este este efectiv asaltată de “spațiul virtual” oriunde pe fața pământului. De fapt mă întreb dacă nu cumva cei care au acces la spațiul virtual nu cumva acolo trăiesc foarte mult timp din viață. Acolo comunicăm instantaneu cu oameni aflați la distanțe mari, participăm la întâlniri cu oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, urmărim slujbe din biserici și accesăm o cantitate mare de informații în timp de secunde. Toate acestea sunt rezultatul dezvoltării tehnologice și pot deveni instrumente valoroase pentru răspândirea Evangheliei și pentru îmbărbătarea credincioșilor. Totuși, tehnologia, oricât de performantă și cât de justificată ar fi nu poate înlocui ceea ce Dumnezeu a proiectat încă de la creație – relația personală și prezența fizică. Apostolul Ioan susține această realitate prin aceste cuvinte „Aș vrea să vă spun multe lucruri, dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.” 2 Ioan 12. Dacă în primul secol trimiterea unei scrisoarea prin curieratul roman era cea mai rapidă și eficientă metodă de comunicare, Ioan afirmă că există o bucurie și o profunzime pe care nici măcar cea mai bună corespondență a timpului nu o putea înlocui.
Această perspectivă este în armonie cu întreaga revelație biblică asupra necesității spațiului natural. Dumnezeu nu a creat omul ca pe un spirit izolat, ci ca pe o ființă întrupată, așezată într-un spațiu natural, omul este o ființă socială.
Întreaga istorie a răscumpărării confirmă valoarea spațiului natural. Dumnezeu nu a ales să comunice mântuirea exclusiv prin mesaje sau revelații la distanță. „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi” Ioan 1:14. Întruparea Domnului Isus Hristos reprezintă cea mai puternică afirmare a importanței spațiului natural și a relației directe cu Domnul și între noi. Isus a atins leproși, a privit oamenii în ochi, a plâns la mormântul lui Lazăr, a frânt pâinea împreună cu ucenicii și a umblat alături de ei pe drumurile Galileii, Iudeii, Samariei și prin împrejurimi. După înviere, El nu le-a trimis doar un mesaj ucenicilor, ci li S-a arătat personal, le-a vorbit și a mâncat împreună cu ei. Creștinismul este, prin definiție, religia prezenței lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor care sunt adunați în același loc ori de câte ori au posibilitatea. De aceea, Biserica nu poate fi o întâlnire în spațiul virtual, iar părtășia nu poate fi înlocuită complet de o conexiune la internet.
Observațiile din domeniul psihologiei și sociologiei confirmă, într-o anumită măsură, confirmă această perspectivă biblică. Cercetători precum John Bowlby au arătat importanța prezenței fizice în dezvoltarea relațiilor de atașament. Sherry Turkle avertizează în lucrarea Alone Together că tehnologia ne oferă iluzia conexiunii, în timp ce poate diminua profunzimea relațiilor autentice. Cercetătorii Rachel și Stephen Kaplan, prin teoria Attention Restoration Theory, au demonstrat că mediul natural contribuie la refacerea atenției și la reducerea stresului. Aceste concluzii nu înlocuiesc autoritatea Scripturii, dar arată că observația științifică susține aspecte compatibile cu ordinea creată de Dumnezeu.
S-a gândit cineva care vor efectele pe timp lung asupra gândirii, simțămintelor și comportamentului individului prin accesul excesiv la spațiul virtual?
Un individ care a mâncat sau a băut în excess a ajuns la problemele de sănătate. Un individ care s-a drogat a ajuns în instituții de specialitate pentru tratament și îngrijiri. Oare ce va fi cu generațiile conectate aproape permanent la spațiul virtual? Cum vor gândi? Cum se vor comporta la vârstele înaintate?
În lumina acestor adevăruri, creștinul este chemat să folosească tehnologia cu discernământ, fără a permite ca aceasta să înlocuiască relațiile pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie trăite în legătura frățească. Spațiul virtual poate facilita comunicarea, poate transmite Evanghelia și poate menține legătura între oameni aflați la distanță. Totuși, el nu poate reproduce pe deplin ceea ce Dumnezeu a intenționat prin familie, prin Biserică și prin comunitate. O rugăciune rostită împreună, o mână întinsă celui aflat în suferință, o masă împărtășită cu frații de credință au o dimensiune spirituală și umană pe care niciun ecran nu o poate oferi. De aceea, cuvintele apostolului Ioan rămân de o actualitate remarcabilă „Nădăjduiesc să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.” Într-o cultură dominată de conectivitate digitală, Biserica este chemată să mărturisească valoarea prezenței, a comuniunii reale și a lumii create de Dumnezeu. Bucuria deplină nu se naște doar din schimbul de informații, ci din întâlnirea dintre persoane care trăiesc împreună în adevăr, în dragoste și în prezența lui Hristos.

Olan Corneliu