Despre MADAGASCAR …

Primii oameni pe insula Madagascar
Madagascar, sau Republica Madagascar (sau Republica Malgașă), este o națiune care se găsește pe una dintre cele mai mari insule din Oceanul Indian, cea de-a patra ca mărime din lume, în largul coastei din sud-estul Africii.
Arheologii spun că această insulă s-ar fi rupt de Africa într-un cutremur catastrofal undeva în primele zile ale genesei pământului.

Primii oameni au ajuns pe Madagascar aproximativ acum 2.000 de ani în urmă, fiind la origine austronezieni – indonezieni și malaezieni – ce au străbătut Oceanul indian pe canoe, de-a lungul țărmurilor. Ei au trebuit să străbată tărmurile Indiei, Arabiei și ale Africii ca să ajungă în această insulă.
Noii veniți au fost întâmpinați pe insulă de păduri tropicale dense si o abundență de animale sălbatice – niște maimuțe ciudate – cunoscute sub numele de lemurieni, hipopotami pitici, broaște testoase gigant, păsări înalte de aproape 5 metri – păsări elefanți – (ale căror ouă enorme se mai găsesc azi în grădina zoologică din Madagascar), precum și peste 100 de alte specii exotice de animale care nu se mai găsesc nicăieri altundeva pe pământ.
Din păcate, multe dintre aceste specii de animale au fost vînate de oameni și nu mai există sau sunt pe cale de dispariție.

Formarea poporului malgaș
Populația a trăit în triburi, pe insulă ajungând și populații africane, indieni și arabe. Acestea au ajuns să se unească între ele, împrumutând elemente din cultură, tradiție, religie și limbă, amestecându-le și formând ca sinteză poporul malgaș, forțați fiind și de împrejurările istorice – descoperirea de către marile puteri ale lumii (Portugalia, Anglia, Franța) a insulei și invazia ei cu așezări.

Formarea poporului malgaș
Populația a trăit în triburi, pe insulă ajungând și populații africane, indieni și arabe. Acestea au ajuns să se unească între ele, împrumutând elemente din cultură, tradiție, religie și limbă, amestecându-le și formând ca sinteză poporul malgaș, forțați fiind și de împrejurările istorice – descoperirea de către marile puteri ale lumii (Portugalia, Anglia, Franța) a insulei și invazia ei cu așezări.
Triburile locale au format coaliții largi pentru a se apăra cu succes împotriva europenilor care i-au invadat de mai multe ori. Ei s-au unit în 1794 sub conducerea tribului Merina, condus de regele Andrianampoinimerina, formând un singur regat. Fiecăruia dintre cele 18 triburi sau grupuri de populație li s-a dat suficien teren pentru a putea trăi și munci. A fost interzisă atunci metoda arderii pădurilor tropicale – pe care o utilizau indigenii pentru a-și suplimenta terenurile arabile și pășunile pentru animale.

Primii misionari creștini în Madagascar
In anul 1817, regele Radama I, fiul lui Andrianampoinimerina a format relații bune de prietenie cu marile puteri europene și a invitat misionari britanici în țara sa. Echipa de misionari britanici a fost condusă de David Jones. Ei au introdus în Madagascar alfabetul latin și creștinismul, fiind și cei care au tradus în limba malgașă prima Biblie – până atunci se folosea alfabetul arab pentru scriere. Limba vorbită era malgașa, cu dialecte diferite în cele 18 grupe de populație.
Imediat după moartea lui Radama în 1828, văduva lui (Regina Ranavalona) a luat tronul. Menționată în analele istoriei malgașe ca și o regină rea, Ranavalona a forțat misionarii din Madagascar să plece de pe insulă și a pornit o aspră persecuție împotriva lor și a creștinilor, executându-i pe mulți dintre aceștia. Ea a întors poporul malgaș din nou spre o tradiție și o religie animistă, aducând jertfe și organizând ritualuri zeilor malgași și respingând cu fervoare creștinismul. Regina a murit în 1861, după ea urmând la tron mai mulți regi din familia ei

Colonialismul francez
În anul 1883, francezii au atacat Madagascarul. După aproape trei ani de război, Madagascarul a devenit un protectorat francez, iar apoi, după o invazie masivă în anul 1895 de către forțele franceze, Madagascarul a devenit o colonie cu drepturi depline a Franței. Monarhia a fost abolită, iar franceza a devenit limba oficială.

Câștigarea independenței până azi
În 1958, în Franța, poporul a ales ca președinte pe generalul Charles De Gaulle. De Gaulle a acordat imediat Madagascarului independența. Localnicii din insulă au numit națiunea lor Republica Madagascar și l-au ales în fruntea statului ca președinte pe Philibert Tsiranana. Ca limbi oficiale au rămas în Madagascar franceza și malgașa.

De atunci, la conducerea Madagascarului s-au succedat mai mulți președinți, unii dintre ei fiind fortați după o perioadă să plece de către diferite grupări din rândul populației, acuzați fiind fie că sunt marionete ale marilor puteri, fie că au condus prea dicatorial statul, fie că s-au îmbogățit pe seama exploatării resurselor în scopuri personale, fie din alte cauze. Această criză a președinților a făcut ca țara să nu se poată dezvolta la potențialul pe care îl are și populația să aibă de suferit, rezultatul fiind sărăcia, gradul scăzut de trai al populației, subnutriția, mortalitatea ridicată și natalitatea scăzută.

Religiile principale
Principalelor religii care se găsesc în Madagascar sunt animismul sau mitologia malgașa și creștinismul. În satele din partea de junglă și din interiorul insulei spre stepă încă se practică jertfele rituale de animale către zeii malgași, iar cultul morților este puternic înrădăcinat chiar și între unii creștini. Există, de asemenea minorități ale altor religii, în special în partea de nord-vest, cea mai semnificativă religie fiind islamul.