De la răsărit până la apus
Psalmul 113 este o chemare puternică la laudă. Nu este doar o invitație pentru un moment de închinare, ci o declarație despre cine este Dumnezeu și ce merită El.
„Fie Numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac!”
Lauda lui Dumnezeu nu este limitată de timp. Nu este doar pentru diminețile bune sau pentru zilele liniștite. Numele Domnului este vrednic de laudă în fiecare clipă și în orice împrejurare.
Psalmistul spune apoi:
„De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!”
Aceasta înseamnă că lauda trebuie să cuprindă toată ziua, toată viața și tot pământul. Oriunde răsare soarele și oriunde apune, Dumnezeu rămâne același: sfânt, puternic și vrednic de slavă.
Motivul acestei laude este clar:
„Domnul este înălțat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri.”
Dumnezeu nu este limitat de granițe, de popoare sau de vremuri. El domnește peste toate, iar slava Lui depășește tot ce poate cuprinde mintea omului.
De aceea viața credinciosului devine o viață de laudă.
Nu doar cu buzele, ci cu întreaga trăire.
Să-L lăudăm dimineața când începe ziua.
Să-L lăudăm seara când apune soarele.
Să-L lăudăm în bucurie și în încercare.
Pentru că Numele Domnului este vrednic de laudă — de acum și până în veac.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
