„Când totul arde, Dumnezeu întinde mâna” Un avertisment din Evrei 10:26–29

Într-o cultură în care harul este adesea prezentat doar ca un refugiu confortabil, pasajul din Evrei 10:26–29 vine ca o chemare serioasă la reflecție și responsabilitate spirituală. Este unul dintre cele mai solemne avertismente din Noul Testament, adresat nu celor din afara credinței, ci celor care au cunoscut adevărul și totuși aleg să-l respingă.

📖 Evrei 10:26 – A păcătui cu voia

„Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate.” (Evrei 10:26)

A păcătui „cu voia” nu se referă la slăbiciunile ocazionale ale firii umane sau la luptele interioare ale credinciosului sincer, ci la o alegere deliberată, continuă, după ce cineva a cunoscut și a înțeles Evanghelia. Termenul din greacă exprimă intenție clară, nu rătăcire accidentală.

Scriitorul cărții către Evrei nu afirmă că sângele lui Hristos își pierde puterea, ci că nu mai rămâne o altă jertfă în afară de Hristos. Dacă cineva îl respinge cu voia pe Singurul Mântuitor, nu mai există o a doua opțiune. Acesta este un apel la perseverență și la o viață de ascultare, nu la legalism, ci la credincioșie față de harul primit.

📖 Evrei 10:29 – Trei păcate grave

„Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?” (Evrei 10:29)

Aici, păcatul deliberat este descris în trei dimensiuni extrem de grave:

„Călcarea în picioare a Fiului lui Dumnezeu” – o imagine dură, care exprimă dispreț intenționat față de Persoana lui Hristos, nu doar neglijență. „Pângărirea sângelui legământului” – tratând sângele lui Hristos ca pe ceva comun, fără valoare sau putere. Este o insultă adusă jertfei mântuitoare. „Batjocorirea Duhului harului” – respingerea lucrării Duhului Sfânt, Cel care convinge, sfințește și atrage către Hristos. Este o împietrire voită față de lucrarea harului divin.

Un avertisment, nu o condamnare inutilă

Trebuie subliniat: acest pasaj nu este destinat să descurajeze pe cei care se luptă sincer cu păcatul și se pocăiesc. Dumnezeu este plin de îndurare și „nu voiește ca vreunul să piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3:9).

Dar pasajul se adresează acelora care, după ce au gustat din darul ceresc, aleg să-L disprețuiască pe Hristos și să trăiască în păcat voit, ca și cum harul ar fi o licență pentru nelegiuire. Asemenea atitudine nu aduce doar pierderea binecuvântării, ci o judecată sigură, pentru că nu poate fi iertat păcatul care refuză singura sursă de iertare.

Harul cheamă la sfințenie, nu la nepăsare

Evrei 10:26–29 ne cheamă să tratăm cu seriozitate chemarea lui Dumnezeu, să nu luăm harul ca pe un drept, ci ca pe un dar prețios care ne transformă. Harul nu este ieftin; a costat sângele Fiului lui Dumnezeu. Și de aceea, a-l respinge voit este cea mai gravă formă de păcat.

Să alegem zilnic să trăim în lumină, în ascultare, în părtășie cu Cel care ne-a chemat la o mântuire așa de mare.

„Astăzi, dacă auzi glasul Lui, nu-ți împietri inima…” (Evrei 3:15)

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan