Nimic nu mai contează,
Nici că erai în ranguri pus,
Nici că amicii ți sau dus,
Nici că prietenii se depărtează.

Cînd ai ajuns să Îl cunoști
Renunți la tot și toate,
Altfel te porti, altfel vorbești,
Nu te răzbuni, nu mai urăști
Și-ți porți veșmintele curate.

Cînd îi atingi timid, sfios
Mantaua-I de’mpărat
Nu îți mai amintești ce-ai fost
Și simți că viața are rost
Și tot trecutul ți-e uitat.

Cînd te apleci-naintea Lui
În fața-I ca de astru
Ești gata Golgota s-o sui
Și-ulei pe rane să Îi pui,
Să spargi chiar vasul de-alabastru.

Ce har de nedescris ar fi
Să stai cu El la masă,
În casa ta să-L poți pofti,
În noapte sau în zori de zi
Și să Ți dea haina de mireasă.

Cînd te-ntîlnești aicea cu Hristos
E zi de sărbătoare,
Simți c-a venit tot cerul jos
Că nu-i nimica mai frumos
Decît măreața Sa splendoare.

Dorești și tu așa-ntîlnire?
Tu, cel ce încă-n noapte ești?
Să simți a Domnului iubire,
Să fii sub Sfînta Lui privire
Și-n veci să nu mai rătăcești ?

De te-ntîlnești în viață cu Isus
Nu-L mai lăsa să plece,
Căci poate alte clipe nu-s,
Sau poate viața ți-e spre-apus
Sau poate-i ceasul unsprezece…

Leonte Chibici

Via: OtiliaRadu