„Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.”
Psalmul 77:1

Asaf nu își ascunde durerea. Nu își maschează frământarea. El face ceea ce orice credincios este chemat să facă: strigă către Dumnezeu.

1. STRIGĂ!

Credința adevărată nu înseamnă tăcere în suferință, ci apropiere de Dumnezeu în mijlocul ei. Rugăciunea sinceră deschide cerul atunci când toate celelalte uși par închise.

2. STĂRUIE!

Asaf spune: „Strig… strig…”. Repetiția vorbește despre perseverență. Dumnezeu onorează rugăciunea care nu renunță, chiar dacă răspunsul nu vine imediat.

3. SPERĂ!

Credința lui Asaf nu se oprește la strigăt, ci ajunge la certitudine: „El mă va asculta.” Speranța adevărată nu se bazează pe circumstanțe, ci pe caracterul unui Dumnezeu care nu întârzie niciodată și nu greșește niciodată.

Astăzi, poate că nimeni nu îți aude suspinul. Dar Dumnezeu îl aude. Strigătul credinței nu se pierde în gol, ci ajunge înaintea tronului harului.

Strigă cu încredere. Stăruie în rugăciune. Speră în Dumnezeu. El încă ascultă!

Cu dragoste,
drd. Ciprian Bârsan