CÂND INIMA ÎL ÎNALȚĂ PE DUMNEZEU Psalmul 75:1
„Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, care chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!”
Acest psalm începe într-un mod surprinzător. Nu cu o plângere. Nu cu o întrebare. Nu cu o cerere. Ci cu închinare. Psalmistul ne amintește că Dumnezeu merită cinste înainte ca noi să primim răspunsurile pe care le așteptăm.
Din acest verset desprindem trei principii:
1. PRIORITATEA – Dumnezeu este primul.
„Te lăudăm, Dumnezeule…” Repetiția arată convingere și dăruire. Credința matură Îl așază pe Dumnezeu în centrul vieții, indiferent de circumstanțe.
2. PREZENȚA – Dumnezeu este aproape.
„Noi, care chemăm Numele Tău…” Dumnezeu nu este o idee sau un concept. El Se lasă găsit de cei care Îl caută cu sinceritate și Îl cheamă cu credință.
3. PROCLAMAREA – Dumnezeu trebuie făcut cunoscut.
„Vestim minunile Tale.” Harul primit nu trebuie ascuns. O inimă atinsă de Dumnezeu devine o voce care vorbește despre credincioșia Lui.
Psalmul 75 ne învață că închinarea nu este reacția la binecuvântări, ci expresia încrederii în Dumnezeul care binecuvântează. Când Dumnezeu ocupă primul loc în inima noastră, lauda devine naturală, rugăciunea devine sinceră, iar mărturia devine puternică.
Rugăciune:
Doamne, ajută-mă să Te pun întotdeauna pe primul loc, să trăiesc în prezența Ta și să vestesc cu bucurie minunile pe care le faci în viața mea. Amin.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
