CAMPANIA ELECTORALĂ S-A ÎNCHEIAT, DAR AU RĂMAS CRĂPĂTURILE DIN BISERICĂ
Campania electorală recentă a fost o lecție dureroasă pentru mine ca slujitor al lui Cristos. Nu în privința candidaților sau a strategiilor politice, ci în privința Bisericii. A fost o oglindă în care s-au reflectat nu valorile națiunii, ci starea spirituală a celor ce spun că Îl urmează pe Domnul.
Ca orice român, am opinii politice. Ca orice creștin, am căutat călăuzirea Domnului în luarea deciziilor. Dar n-am făcut publice aceste opinii. Nu pentru că aș fi lipsit de convingeri, ci pentru că am o chemare mai înaltă decât a fi un votant vocal: chemarea de a păzi unitatea Trupului lui Cristos. În fața acestei misiuni, am ales tăcerea în locul polarizării.
Știu că unii mi-au reproșat această reținere. Dar ce rost are să adâncesc falia deja creată între frați, când datoria mea este să zidesc, nu să rup?
Am văzut în această campanie lucruri care mă dor:
- Oameni care cred sincer că salvarea României vine de la un candidat. Nu, nu vine. Salvarea nu este o funcție publică. Salvarea vine de la Isus Cristos. El este singura speranță a neamului nostru.
- Creștini care răspândesc zvonuri, minciuni și insulte despre candidați. Lipsa de discernământ informațional nu e doar naivitate, e o formă de compromis spiritual.
- Frați care trec ușor peste păcatele „favoritului” lor, dar sunt nemiloși cu slăbiciunile adversarului. Ipocrizia nu este un semn de loialitate, ci o formă subtilă de idolatrie.
- Oameni care nu mai discută, ci dictează. Care nu mai ascultă, ci disprețuiesc. Care cred că doar ei pot vedea clar, iar ceilalți sunt niște orbi care au nevoie de „iluminarea” lor.
Am văzut o pasiune uriașă pentru politică, dar o lipsă dureroasă de pasiune pentru Dumnezeu. Și mi-am spus: dacă aș avea zece oameni care să-L iubească pe Cristos cu aceeași fervoare cu care își susțin candidatul, am schimba orașe, comunități, poate chiar o națiune întreagă.
Dar cel mai dureros lucru? Am văzut Scriptura folosită ca armă, nu ca lumină. Versete scoase din context, folosite pentru a justifica ura, batjocura și disprețul față de aproapele. Asta nu e Evanghelia. E manipulare.
Prea mulți creștini sunt mai preocupați să-și impună punctul de vedere, decât să-L lase pe Dumnezeu să-Și impună voia. Ne luptăm pentru o lume care trece, uitând că am fost chemați pentru o Împărăție care nu va trece niciodată.
Politica trece. Cristos rămâne. Votul tău contează, dar dragostea ta contează și mai mult. Opinia ta e importantă, dar unitatea în Trupul lui Cristos e vitală. Nu lăsa ca niște idei trecătoare să rupă ceea ce Isus a murit să unească.
Alege să fii lumină. Alege să iubești. Alege să taci când vorbele nu zidesc. Alege să zidești când ceilalți dărâmă. Alege-l pe Cristos mai presus de orice.
