Biserica trebuie, sau nu, sa fie angajata politic?

Au fost dispute intense pe acest subiect mai ales in mediul online. Biserica trebuie, sau nu, sa se implice politic. Se discuta in continuare pe acest subiect. Oare Președintele, care este de confesiune evanghelica, se va lupta pana la capăt pentru valorile moral creștine? Oare Constituția este bazata pe revelația divina si apară valorile creștine? Daca nu, atunci asumarea acestor valori, trebuie susținute de Biserica.

Este adevărat, uneori poporul a fost „luminat” de politicieni si a ajuns sa considere sau chiar sa lupte în asa fel încât imoralitatea sa facă parte din normalitate. Priviți la ce se întâmpla în vest cu homosexualitatea. Nu știm câte proiecte de legi au fost impuse in Parlament împotriva Bisericii, dar îmi este din ce în ce mai clar ca acest lucru se dorește tot mai mult și în Romania.
Este limpede ca avem o clasa politica hartuita si slăbită pentru a nu mai face fata presiunilor si intereselor occidentale. Nu prea am văzut omeni politici sa afirme ca pentru valorile creștine și pentru insertele romanilor se vor bate pana la moarte. Nu mai avem politicienii de alta data, care sa afirme, ca înainte de a face politica unui partid ei sunt romani și înainte de a fi romani ei sunt creștini, iar pentru valorile morale sunt gata sa plătească cu libertatea.
Biserica nu trebuie sa facă politica si nici nu va face politica, dar trebuie, sa se roage pentru clasa politica (este obligatoriu!), ca sa fie luminați și sa aibă autoritate din partea lui Dumnezeu sa conducă Romania pentru romani și pentru valorile creștine. Cu ocazia alegerilor, este foarte important ca Biserica sa se roage, sa primească lumina de la Dumnezeu, sa aleagă cei mai buni oameni pentru Romania. Asa ca Biserica își va asuma doar rolul de mijlocitor în rugăciune, iar când situația o va cere, va sancționa derapajele morale prin manifestații pașnice, fără patima și ura, și în mod special la vot.
Printr-o astfel de atitudine, Biserica nu ia locul partidelor politice, ci își manifesta rolul desemnat prin Cuvântul Scripturii. Biserica nu are voie sa-i împartă pe oameni si ea nu dorește asta, ci ea doar trebuie sa-și exprime, opinia fata de derapajele morale ale politicienilor (Ex: Ioan l-a apostrofat pe Irod ca trăiește în imoralitate). Asa ca Biserica, in democrațiile constituționale, trebuie sa-si asume alegerile făcute. Biserica nu are voie sa mai fuga de aceasta responsabilitate.
Conducerea tarii este în mana politicienilor. Nu exista alta soluție pentru conducerea unei tari, dar Biserica trebuie sa lupte în rugăciune sa aibă parte de conducători onești. „Fiecare popor are conducătorii pe care ii merita „. Un popor și o Biserica se oglindește în conducătorii ei! „Când se înmulțesc cei buni, poporul se bucura, dar când stăpânește cel rău, poporul geme.” (Pildele lui Solomon 29:2). Daca prin suferință se nasc lucrurile cele mai frumoase, atunci meritam uneori sa suferim, ca Dumnezeu sa-si proslăvească numele!

Luca Deneș