A fost in lume o’Nviere – Petru Dugulescu

A fost în lume o’Nviere

Dar înainte să fi fost

A fost în ceruri o tăcere

Și o dreptate care cere

O jertfă să se dea drept cost.

Și-a fost o iesle, și-o fecioară

A fost o noapte și-un Irod

Și-un Dumnezeu ce-ntâia oară

În chip de humă se coboară

S-arunce peste hău un pod.

A fost în lume o’Nviere

Dar înainte-un Ghetsimani

Și-o cupă cu venin și fiere

Ce fu sorbită în tăcere

Și-un ucenic între dușmani.

Un Sanhedrin și-o judecată

Și un cocoș care-a cântat

O vinere întunecată

O Dolorosa-nsângerată

O Golgotă și un Pilat.

Și-un „Eloi, lama Sabactani!”

Ce-a zguduit pământ și cer

Și nu l-au înțeles romanii

Dar a-nsoțit prin secoli anii

Și-a fost o groapă și-un mister.

Cutremur, piatră răsturnată

S-a rupt sigiliul lui Cezar

C-a fost o-nviere-odată

Și-o bătălie câștigată

În Ghetsimani și pe calvar.

Sunați trompete cu putere,

Treziți-vă în zori de zi

Vestiți spre poli și emisfere

C-a fost în lume o’nviere

Și încă una va mai fi.

Când cei ce au primit Cuvântul

Ieșind ca crinii din noroi

Vor părăsi pe veci mormântul

Și-l vor întâmpina pe Sfântul

În pragul lumii celei noi!