EP 1. Stirile PRO TV: Primul interviu acordat presei din Romania de Barnevernet
COPII NORVEGIEI, EP. 1.
„Ne vrem copiii acasa!” – este strigatul disperat al familiei Bodnariu, care se aude tot mai tare dintr-un satuc uitat de lume, din Norvegia.
Au trecut doua luni si jumatate de cand cei cinci copii au fost luati de autoritatile norvegiene. Reprezentantii Autoritatii pentru Protectia Copiilor din Norvegia au acceptat sa se intalneasca, pentru prima data, cu o echipa de jurnalisti din Romania.
Veti urmari, la Stirile PRO TV, mai multe reportaje despre acest caz, ca sa intelegem care este diferenta dintre sistemul de protectie a copiilor de la noi si de acolo.
„Le-am mai dat, cate o palma!”, recunosc sotii Bodnariu, iar din aceasta cauza si-ar putea pierde copiii. Cei mici sunt tinuti la ore distanta de parinti lor, iar marti, pentru prima data, tatal ar fi trebuit sa-i intalneasca pe cei doi baieti ai familiei, de 2 si 6 ani. Dar autoritatile s-au razgandit pe ultima suta de metri. Abia in luna mai tribunalul norvegian va hotara daca cei mici se intorc acasa sau raman in plasament permanent.
Pe malul unui fiord, vantul sufla cu putere. E inceputul unui uragan. Dintr-o casa se aud rugaciuni.
In jurul unei mese, o familie se roaga. Au fetele impietrite. Este familia sotilor Bodnariu, Marius si Ruth. De cand cei cinci copii le-au fost luati de autoritatile norvegiene, timpul s-a oprit in loc aici si toata familia a fost aruncata intr-o poveste pe care n-o inteleg si din care nu stiu cum sa mai iasa. Singura care mai are puterea sa zambeasca este mama lui Ruth. Stie ca trebuie sa ii hraneasca, de multe ori chiar sa-i oblige sa manance, pentru a avea putere sa mearga mai departe.
Casa e pustie. Jucariile si lucrurile copiilor au ramas la locul lor, asa cum au fost in ziua in care cei mici au fost luati de autoritati, acum mai bine de doua luni si jumatate – pe 16 noiembrie. Cinci copii cu varstele cuprinse intre 10 ani si 3 luni, doua fete si trei baieti…
Pe o harta, tatal ne arata distantele care-i separa de copiii lor, in timp ce mama mangaie caciula celui mai mic dintre ei.
„Nu pot sa stau si sa gandesc ca nu mai vin inapoi. E imposibil atunci si sa traiesti” – spune tatal.
Drama familiei Bodnariu incepe de la scoala din sat. Cele doua fete au povestit in scoala ce se intampla la ele in casa. Directoarea scolii a facut un raport pe care l-a trimis la Barnevernet – protectia copiilor. Si cosmarul a inceput.
Reporter: Ce va reproseaza?
Marius Bodnariu: Fetele au zis ca bebele e zguduit. Da, ca am zguduit bebele.
Reporter: S-a intamplat sa le dati vreo palma in momentele astea de tensiune?
Marius Bodnariu: Am mai dat, dar nu a fost un gest care sa le produca durere, vreo vatamare… a fost controlat. Am incercat sa ma explic. Nu am lovit nicodata copiii si sa pun mai multa forta decat atunci cand ma joc cu ei. Ba din contra.
Reporter: Voi stiati de institutia asta?
Marius Bodnariu: Stiam, stiam… Am stiut un caz in Suedia. Aici, in Norvegia, nu am stiut asa mult. Dar exista o asa tensiune, ai grija, sa nu mearga copilul pe strada, dar nu am crezut ca se poate face asa ceva.
Citiți mai multe accesând:
