Când numele „Isus” dispare

Când numele „Isus” dispare
Din operele literare,
Rămâne-o simplă înșiruire
De litere care-s din fire.

Când numele „Isus” dispare
Din compoziții, din cântare,
E doar un „eu” imaculat
Pe care ți l-ai dezvoltat!

Când numele „Isus” dispare
Din fapte, sau din alergare,
Trăiești o viață chinuită,
Manipulată de ispită!

Când numele „Isus” dispare
Dintr-o grupare sau mișcare,
E doar adunătură moartă,
O lume care-i vinovată!

Când numele „Isus” dispare
Dintr-o slujire sau lucrare,
E o trudire omenească
Fără de ungerea cerească!

Când numele „Isus” dispare
Dintr-o expusă cuvântare,
E doar o simplă povestire
Ce nu aduce vreo zidire!

Când numele „Isus” dispare
Dintr-o banală întâmplare,
Se poate plânge, omenește,
Dar nimeni nu se pocăiește!

Când numele „Isus” dispare
Atunci când faci ajutorare,
Vei fi vorbit numai de bine,
Posibil, fără mântuire!

Când numele „Isus” dispare
Dintr-un cămin, oarecare,
În ceasul cel de încercare
Căderea-i poate fi prea mare!

Când numele „Isus” dispare
După o viață de umblare,
Rămâne doar o judecată,
O veșnicie condamnată!

Daniel H