Tu ești al meu Părinte scump
De-aș spune omului tot greul
M-ar judeca luând o piatră
În mâna cea nespus de aspră,
De ură și de rău purtată !
Dar stau tăcut privind la stele
Prin noaptea tristului meu dor,
Căci strigă doar suspinul meu
La Domnul după ajutor!
Nu sunt pornit s-alerg la oameni
Cu rana care mă slăbește,
Dar vin smerit în rugăciune
Chiar dacă trupu-mi obosește.
Tu ești al meu Părinte scump
De care sunt legat pe veci,
Te rog preabunul meu Isus
Din viața mea să nu mai pleci!
Pruncia mea a fost purtată
De grija Ta mângâietoare
Căci nimeni nu mi-a dat alinul
Și ocrotire aici sub soare!
Promisiuni au fost destule
Din partea semenilor mei,
Dar mai târziu s-au transformat
Din frați în fioroșii lei!
Doar harul Tău mi-a dat lumină
Să nu mă rătăcesc pe drum,
Nu pot decât să-ți mulțumesc
Și să Te laud Tată bun!
Când pâinea de pe masa mea
Era uscată și puțină,
Din lanul Tău cel aurit
Ai pus în sacul meu făină!
Când apa se împuțina-se
M-ai dus la stânca din pustiu
Să îmi arăți că toată slava
E doar în Tine Tată viu!
Izvor mi-ai dat de apă vie
Să răcorești al meu uscat,
Să pot păși cu bucurie
Spre Canaanul minunat.
Nu am cuvinte să descriu
Lucrarea Ta nespus de mare!
Mereu mi-ai dat din cerul Tău
Aleasă binecuvântare!
Mai sunt puțini din anii mei
Ce-s rânduiți pe calea vieții,
Dar n-am să tac de dragul Tău
Luceafăr drag al dimineții!
Scuipat și ocărât de oameni
Pentru al Tău nume frumos
E tot ce astăzi mă îmbie
Să Te slujesc Isus Hristos!
Daniel H
