Cum s-au întâlnit românii cu Billy Graham, supranumit „pastorul Americii”

Deși prea puțin cunoscut în România, revista Time l-a inclus pe William Franklin Graham Jr (alias Billy Graham) în lista celor mai influenți 100 de oameni ai secolului XX, clasament în care s-a situat pe locul 4. De asemenea, în sondajele Gallup, „Most Admired Men in the World”, Graham are 60 de prezențe în top 10, mai multe decât orice altă personalitate, în cei 71 de ani de când se efectuează acest sondaj.

A consiliat mai activ sau mai discret președinții americani de la Truman la Obama, fiind mai apropiat de Dwight D. Eisenhower, Lyndon Johnson și Richard Nixon. Supranumit „pastorul Americii” sau „papa protestant al Americii” (nume dat cu reproș), a fost invitat și consultat în momente-cheie ale istoriei recente a SUA. A întreținut relații de prietenie cu Regina Elisabeta II a Marii Britanii, cu Johnny Cash sau cu Papa Ioan Paul al II-lea. Începând cu 1967 (Iugoslavia), a obținut permisiunea să viziteze mai multe țări din spatele „Cortinei de Fier”, ajungând și în România, unde, în anul 1985, a predicat în fața a peste 100 de mii[1] ascultători, inclusiv în lăcașuri de cult ortodoxe[2].

Activitatea sa îndărătul „Cortinei de Fier” rămâne însă una controversată. Deși o foarte importantă realizare într-un context politic extrem de ostil religiei, a fost privită cu nemulțumire de către anumiți reprezentanți ai bisericilor persecutate din țările comuniste. Unii îl considerau naiv, alții, trădător sau chiar „o unealtă a propagandei” comuniste, fiindcă nu a adus în atenția publică oprimarea creștinilor de către regimurile totalitare din țările vizitate.

În România, turneul lui Billy Graham a inclus orașele Suceava (și câteva dintre mănăstirile din Moldova), Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, Sibiu și București. În câteva fotografii-document[3], evanghelistul apare în compania unor lideri evanghelici și a unor înalți ierarhi ortodocși, printre care traducătorul oficial Remus Rus sau viitorul patriarh Teoctist. Demersurile pentru acest turneu au început cu 8 ani înainte de vizita propriu-zisă. După cum mărturisește Graham în autobiografie (Just as I Am), organizația sa a oferit României ajutor umanitar imediat după cutremurul devastator din 1977. Atunci au avut loc și primele tatonări pentru vizita de mai târziu.

România beneficia deja, din 1975, de facilitățile oferite de „Clauza națiunii celei mai favorizate”, pe care SUA o foloseau și ca mijloc de presiune politică pentru respectarea drepturilor omului, având în vedere că, în fiecare an, Congresul trebuia să reînnoiască decizia în baza unei evaluări. Billy Graham consideră că dorința autorităților române de a-și păstra acest statut în relația cu Statele Unite a fost motivul pentru care i s-a permis să întreprindă acest turneu. Era, după cum aveau să ateste documentele desecretizate, un clasic exercițiu de imagine prin care regimul comunist voia să demonstreze Occidentului că nu îngrădește libertatea religioasă.

În aceeași scriere autobiografică mai apare un aspect interesant legat de chestiunea maghiară. Graham susține că, în timpul vizitei în orașele din Transilvania, atât reprezentanții guvernului, cât și liderii etnicilor maghiari au încercat să-l atragă în conflictul generat de românizarea minorității maghiare. Pe invitația adresată lui Billy Graham și-au pus semnătura 14 grupări religioase, începând cu ortodocșii majoritari și continuând cu romano-catolicii, reformații, baptiștii și chiar și comunitatea evreiască.

Vizita în România s-a desfășurat într-un climat deosebit de tensionat, povestește evanghelistul, reprezentanții săi fiind în permanentă negociere cu autoritățile pentru programul fiecărei zile și, după declarațiile sale, existând, la un moment dat, chiar riscul ca Graham să fie declarat persona non grata pe teritoriul României. Printre alte șicane, cu excepția orașelor Oradea și Arad, autoritățile fie n-au permis instalarea difuzoarelor, fie au tăiat firele ori întrerupeau transmisia în exteriorul clădirilor în care se desfășurau întâlnirile, cu toate că aprobaseră inițial această facilitate.

Nu se poate spune că vizita n-a beneficiat totuși de sprijin oficial, câtă vreme călătoria prin țară s-a desfășurat cu două avioane ale Taromului puse la dispoziția echipei lui Graham. Era planificată, se pare, chiar și o întâlnire cu Ceaușescu, la finalul turului, dar a fost anulată în ultimul moment și înlocuită cu o întrevedere cu alți demnitari.

Pentru a citit tot articolul accesați:

http://www.contributors.ro/fara-categorie/cum-s-au-intalnit-romanii-cu-billy-graham-supranumit-„pastorul-americii”/