Pocăiții nu sunt superEROI!
În urmă cu ceva timp cineva mi-a zis: ”Nu sunteți buni, ar trebui să va ajutați unul pe altul. Dar nu aveți bunătate.” Totul întru-un context în care mă certasem cu cineva. Un subiect pe care nu îl vedeam la fel. M-am tot gândit la acele cuvinte.
Cred că ați auzit: ”Eu nu mă pocăiesc, deoarece eu sunt mai bun decât pocăiții.”
Și da. Unii oameni din afara bisericii sunt mai oameni decât cei din interiorul ei. Și nu îmi plăcea asta. Voiam să fim perfecți ca cei din afara bisericii să nu mai aibă ceva împotriva noastră. Dar mi-am zis:
Stai puțin, nu suntem niște superEroi. Din contră, uneori suntem niște superERORI. Nu suntem infailibili.
Adevărul e că suntem păcătoși. Mințim, rănim prin vorbire, frângem inimi, săpăm gropi, urâm, nu arătăm bunătate.
Sunt divorțuri între noi.
Vorbim de rău.
Ne enervăm.
O dăm în bară.
Ne rănim prietenii.
Nu ne ținem promisiunile.
Uneori cădem în patima alcoolului.
Da, mai și înjurăm.
Nu ducem la capăt sarcini.
E și avort pe ici pe colo.
Privim pe alții de sus.
Uităm să fim primitori de oaspeți.
Să ne călcăm pe mândrie.
Răpim puritatea inimii.
Da, avem și relații intime înainte de căsătorie.
Eh, le avem pe toate.
Nu suntem sfinți de puși în ramă.
Dar de aici până la scuza: ”Eu nu mă pocăiesc, nu vreau să fiu ca ăla” e cale lungă. Cum ar fi să te pocăiești ca să ne arați nouă, pocăiților, ce e ăla pocăit?
Lasă scuzele.
Da, recunosc. Pocăiții nu sunt perfecți. Nu vor fi niciodată cât timp trăiesc pe acest pământ. Ca să luăm exemple din Biblie: David a avut relații intime cu o femeie căsătorită, Petru s-a lepădat. Iosif a fost cu nasul pe sus. Avraam a lovit stânca în loc să îi vorbească. Iacov a fost șiret. Toți au fost oameni imperfecți.
Dar atât ei, cât și noi suntem iubiți de un Dumnezeu perfect. Un Isus care a murit ca prin jertfa Lui Tatăl să ne vadă curați, fără pată. Aici e cheia. În jertfa lui Isus. Nu în superputerea noastră. Nu. În Isus stă totul.
Biserica nu a fost un magazin de lux, ci un spital în care ne legăm rănile. Și avem de luptat în fiecare zi ca azi să nu mai bârfim atât de mult ca ieri, să nu ne expunem corpurile ca ieri, să nu mințim ca ieri. Și multe altele.
Păcatul e dulce. Plăcerea are un gust bun. Și voi știți mai bine asta. Dar acea plăcere și acele păcate lasă un gol. Și asta știți. Și să nu credeți că nu luptăm. Luptăm.
Doar că uneori suntem slabi de tot. Și ne pocăim. Azi mai mult decât ieri. Asta înseamnă pocăit. Un om care se vede imperfect și care merge în fiecare zi la un Dumnezeu perfect.
Benjamin Franklin spunea: Curata-ti degetul inainte sa arati cu el spre petele mele.
Citiți mai mult accesând:
https://www.boradoroteea.com/single-post/2018/01/03/Pocăiții-nu-sunt-superEROI
