Dumnezeu este nepartinitor

În cetatea Cezarea

Locuia un om cucernic.

El era, în vremea-aceea,

Un sutaș, de stimă vrednic.

Săvârșea des milostenii

Și, în timp ce se ruga,

Domnul îi dădea vedenii,

Pe Corneliu-a-l îndruma.

„Să trimiți la Iope oameni

După Petru, si, apoi,

Tot ce-apostolu-ți va spune,

Să-mplinești, tu și ai tăi”!

Când erau deja pe cale,

Petru se ruga pios

Și, deodată-n viziune

Vede-un lucru urâcios:

O carpetă-ntinsă, mare,

Se pogoară pân’ la el,

Cu-animale, târâtoare,

Ce nu se mâncau defel.

– Taie, Petre, și mănâncă!

– Nu pot, Doamne! Niciodat’

Eu nu am băgat în gură

Ce-i spurcat sau necurat!

De trei ori a fost îndemnul

Însă el nu pricepea,

Ce vroia să-i spună Domnul,

Despre misiunea sa!

Între timp, sosesc trimișii

Și atuncea, hotărât,

Petru pleacă-n Cezarea,

Viziunea-nțelegând.

El le spune, cu uimire,

Că Hristos vrea, tuturor

Să acorde-a Sa iubire.

El nu e părtinitor!

Căci, în viziunea dată,

Domnul l-a avertizat,

Să nu spună, de-azi, vreodată,

Nimănui, că e „spurcat”!

Petru le-a vestit solia

Mântuirii prin Hristos.

A fost mare bucuria:

Pentru Domnul, rod frumos.

Toți cei care ascultară,

S-au umplut de Duhul Sfânt

Și-au ieșit cu Petru-afară,

La botez ei coborând.

Și pe noi Hrist ne trimite,

Ca să ducem vestea-n zbor,

Că-n iubirea Sa cuprinde

Pe toți, nepărtinitor!

Fii un Petru, fii un Pavel,

Pentru Domnul – misionar

Și salvează din păcate,

Azi, pe toți, cât mai e har!

autor Magdalena Toma