PROIECTE, MIȘCĂRI ȘI EVENIMENTE PARABISERICEȘTI- Un articol extrem de interesant scris de pastorul Cristian Ionescu

Chicago este un oraș cu multe biserici române evanghelice. Șapte penticostale, cred că trei baptiste și, dacă nu mă înșel, două creștine după evanghelie. De asemenea sunt două adventiste, deși pentru că nu fac parte din Alianța Evanghelică din România, nu mă grăbesc să le în(sau dez)cadrez.

În ultima vreme am avut mai multe proiecte și evenimente comunitare dar și specifice fiecărei biserici. Începând cu strângerea de fonduri după inundații la care bisericile penticostale au trimis vreo $300,000 în zonele afectate din România și încheind cu unirea fanfariștilor (peste 100) și slujirea lor în biserici baptiste și penticostale (lista este mult mai lungă), se dovedește că se poate lucra sub umbrela de autoritate a comunității. De asemenea, fiecare biserică în parte are misiunile ei de casă pe care le subvenționează și le coordonează.

Doresc să atrag atenția că aceste misiuni și proiecte pot deveni foarte ușor un măr de discordie. Dacă acest lucru se poate întâmpla chiar sub supravegherea unei biserici locale, pentru cele paralele cu biserica (bine, se mai intersectează când e vorba de strângeri de fonduri) pericolul este și mai mare. Zona caritabilă a unei misiuni poate fi doar un paravan de după care se pot desfășura alte lucr(răt)uri. Nu sunt prea suspicios din fire (mai demult eram chiar naiv) când e vorba de misiune dar vremea m-a învățat.

Pentru orice lucrare Dumnezeu caută un om. Personal, în biserica locală nu propun înființarea unui nou departament de lucru dacă nu am omul potrivit să se ocupe de el. Totuși, în fiecare dintre noi există o tentație de a derapa mai ales atunci când nu suntem supravegheați. Iată de ce aș prefera ca orice misiune să funcționeze sub autoritatea și pe structura unei (sau mai multe) biserici locale. Consider că Dumnezeu a înzestrat orice biserică locală cu toate capacitățile și resursele spirituale și materiale pentru a se implica (într-o măsură oarecare) în Marea Trimitere. Este sublim modul în care, deși mai mare decât toți prin chemare, capacitate și volum de lucrare, Apostolul Pavel se subordonează autorității Bisericii din Antiohia și chiar a ”stâlpilor” din Ierusalim. Cu mențiunea că știe și când să-și exercite autoritatea sa în biserică și chiar în fața unui Petru orbit de lanțul fățărniciei.

Proiectele, mișcările și evenimentele parabisericești au, după părerea mea, un mare handicap: lipsa de supraveghere și, implicit, protecție a instituției pe care Dumnezeu o recunoaște pe pământ. Iată de ce cred că orice astfel de lucrare ar trebui să se încadreze sub o asemenea autoritate. E adevărat, atunci când ești în sfera de autoritate a unei biserici, alte comunități vor fi rezervate să te ajute pentru că slujești… competiția. Este o atitudine de care biserica locală trebuie să se pocăiască. Mai există și pericolul unui control exagerat și sufocant din partea acestei autorități care, în loc să încurajeze și să faciliteze lucrarea, mai degrabă o va împiedica.

Este nevoie de discernământ, echilibru și smerenie pentru a îmbina aceste forțe extraordinare care, atunci când știu să lucreze împreună, Îl vor proslăvi pe Dumnezeu printr-un seceriș binecuvântat!

Sursa: https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2011/12/15/proiecte-miscari-si-evenimente-parabisericesti/