CÂND EȘTI LOVIT, SE AUDE CU CE EȘTI PLIN.

Zgomotele lumii sunt insistente. Acuzații, ironii, vorbe aruncate fără grijă… Uneori ajung atât de aproape, încât dor mai mult decât putem spune.

În ultima perioadă am simțit și eu durerea loviturilor. Am fost tentat să mă apăr, să răspund pe măsură, să spun tot ce aveam pe inimă. Dar, în rugăciune, am înțeles că trebuie să-mi cercetez și reacția.

Nedreptatea celuilalt nu-mi dă dreptul să las răutatea să vorbească prin mine.

Un vas lovit sună diferit în funcție de conținutul lui. Tot astfel, sub presiune, ies la lumină lucruri pe care în zilele liniștite reușim să le ascundem.

Isus spune: „Din prisosul inimii vorbește gura.” — Luca 6:45

Când sunt rănit, ce se revarsă din mine?

AMĂRĂCIUNE sau puterea de a ierta?
ACUZARE sau dorința de a înțelege adevărul?
ASPRIME sau un răspuns stăpânit de dragoste?

Cuptorul curăță aurul. Ciocanul modelează oțelul. Iar Dumnezeu poate folosi încercarea pentru a ne descoperi fisurile și a ne maturiza credința.

El ne cunoaște deja inima. Noi avem nevoie să vedem ce mai trebuie vindecat în ea.

Asta nu înseamnă să numim răul bine sau să rămânem fără apărare. Putem pune limite, putem cere dreptate, putem rosti adevărul. Și în toate acestea putem păstra o inimă curată.

Dragul meu, poate că astăzi te doare ce ți s-a făcut. Adu durerea înaintea Domnului, înainte să devină venin în cuvintele tale.

Lovitura spune ceva despre cel care o dă. Răspunsul meu spune ceva despre ceea ce port în inimă.

Doamne, vindecă ce este rănit și curăță ce este rău în mine! Umple-mă cu credință, lumină și dragoste, ca acestea să se vadă și când îmi este greu!

Tu cu ce ești plin?

Cu dragoste, drd.
Ciprian Bârsan