DOAMNE, PĂSTREAZĂ ÎN NOI O INIMĂ DE COPIL!

Privind un copil îngenuncheat, mă gândesc cât de multe adăugăm noi, oamenii mari, între inimă și rugăciune: grija imaginii, teama de ce vor spune ceilalți, dorința de a părea puternici.

Isus ne spune:
„Dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.”
Matei 18:3

În mijlocul ucenicilor preocupați de cine este mai mare, Domnul așază un copil. Îi cheamă la smerenie. Aceeași chemare ne privește și pe noi.

SIMPLITATE în rugăciune.
Să venim înaintea Tatălui cu ceea ce trăim. Uneori, cea mai sinceră rugăciune este: „Doamne, mi-e greu. Ajută-mă!”

SMERENIE în inimă.
Să putem recunoaște că am greșit, că nu știm totul și că avem nevoie de ajutor. O inimă smerită primește îndreptarea.

SINCERITATE în umblare.
Să fim înaintea oamenilor așa cum suntem în cămăruța rugăciunii. Cu aceeași credință, aceeași dragoste și aceeași grijă pentru adevăr.

Mă cercetează gândul acesta: am crescut în cunoștință, dar am rămas gata să învăț? Am înaintat în slujire, dar mai știu să îngenunchez fără să-mi apăr imaginea?

Doamne, curăță-ne de mândrie și învață-ne să ne încredem în Tine cu inima deschisă. Păstrează în noi smerenia unui copil!

Grijă de suflet!

Cu dragoste, drd.
Ciprian Bârsan