LEADERSHIP ÎN ERA CONTESTĂRII
Ajuns la o anumită vârstă, mă uit uneori cu mirare la felul în care s-a schimbat raportarea oamenilor la autoritate. Nu spun că în trecut liderii erau întotdeauna buni sau că autoritatea nu trebuia niciodată pusă sub semnul întrebării. Dar parcă niciodată contestarea nu a fost atât de prezentă și atât de ușor de exprimat ca astăzi.
O vedem în societate. Aproape orice om ajuns într-o poziție de conducere devine imediat ținta criticilor. Deciziile sunt judecate înainte de a fi înțelese, intențiile sunt suspectate, iar rețelele de socializare au dat fiecăruia posibilitatea de a deveni comentator, judecător și uneori chiar acuzator.
Dar ceea ce mă surprinde și mai mult este că acest spirit al vremii pătrunde și în Biserică. Păstorii, prezbiterii și cei chemați să conducă sunt tot mai ușor contestați. Desigur, niciun lider spiritual nu este infailibil și nimeni nu este mai presus de responsabilitate, corectare sau evaluare biblică. Însă Scriptura ne învață că există o diferență între discernământ și un spirit de contestare.
Biblia spune: „Să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul” (1 Tesaloniceni 5:12). Iar în Evrei 13:17 ni se amintește că liderii spirituali „priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele”. Autoritatea pe care le-o conferă Biblia nu este absolută, dar nici nu este lipsită de valoare. Liderul dă socoteală înaintea lui Dumnezeu, iar credinciosul este chemat să se raporteze la conducere cu maturitate și respect.
Care este atunci răspunsul Bisericii într-o eră a contestării?
Poate că trebuie să învățăm din nou să ne rugăm înainte de a critica. Pavel îndeamnă ca „rugăciuni, cereri, mijlociri” să fie făcute pentru cei aflați în poziții de răspundere (1 Timotei 2:1-2). Să verificăm înainte să acuzăm, să discutăm înainte să condamnăm și să căutăm restaurarea înaintea discreditării.
Biserica nu este chemată să reproducă spiritul vremii, ci să ofere o alternativă. Avem nevoie de lideri smeriți și responsabili, dar și de credincioși maturi, care știu să discearnă, să spună adevărul în dragoste și să se roage.
Într-o lume care ne învață tot mai mult să contestăm, Evanghelia trebuie să ne învețe din nou cum să respectăm, fără să renunțăm la adevăr.
