DESPRE PENTICOSTALI DIN INTERIOR NU DE PE MARGINE
După reacțiile la articolul precedent, simt nevoia unei precizări, de data aceasta foarte personale.
Sunt născut și crescut într-o familie penticostală, iar pe linie maternă sunt a treia generație de penticostali.
Cunosc bine comunitatea penticostală, nu din relatările altora, nu din câteva fragmente de predici ajunse pe internet, ci dintr-o viață trăită în bisericile și familiile noastre.
Tocmai de aceea mă surprinde siguranța cu care unii oameni, care privesc comunitatea noastră mai degrabă de la margine, pronunță verdictul: „Penticostalii sunt misogini.”
Eu vorbesc din interior și pot spune foarte clar: nu recunosc penticostalismul în această caricatură.
În familiile penticostale pe care le cunosc, femeile sunt prețuite. Bărbații își iubesc și își respectă soțiile, mamele sunt cinstite, bunicile au adesea un rol extraordinar în formarea spirituală a familiei, iar surorile noastre sunt prețuite în biserică. Aceasta este realitatea pe care am cunoscut-o toată viața.
Suntem perfecți? Evident că nu. Există și printre noi oameni care greșesc. Există predicatori care ajung să prezinte drept învățătură biblică propriile interpretări, prejudecăți sau convingeri personale. Unii dintre ei nici măcar nu sunt penticostali. Alții sunt, dar simpla apartenență la o biserică penticostală nu transformă opiniile lor în doctrină penticostală.
Acești „haiduci ai amvoanelor” nu pot deveni reprezentativi pentru o comunitate pe care, în realitate, cei care comentează din exterior adesea nici nu o cunosc.
Să criticăm excesele acolo unde există și să le criticăm cu asprime. Dar să nu construim din ele portretul unei întregi comunități.
Câțiva predicatori zgomotoși nu definesc penticostalismul și nu descriu viața familiilor noastre.
După o viață trăită în această comunitate, o spun fără ezitare: în familiile și bisericile penticostale pe care le cunosc, femeile sunt iubite ca soții, ca mame, respectate și prețuite ca surori în Domnul.
De aceea, înainte de a pune peste penticostali eticheta de „misogini”, poate că ar fi nevoie de mai puține verdicte rostite de pe margine și de mai multă cunoaștere a realității din interior.
Pentru că o comunitate nu poate fi definită prin excesele câtorva oameni și cu atât mai puțin de cei care o cunosc doar de la distanță.
