„Noi, ateii, murim. Voi, creștinii, nu muriți.”-Aproape corect, domnule Mândruță.
Jurnalistul român Lucian Mândruță, cunoscut pentru pozițiile sale publice atee, afirmă într-un mod surprinzător:
„Noi, ateii, murim. Voi, creștinii, nu muriți.”
— Lucian Mândruță
Privită teologic, afirmația este surprinzător de aproape de Evanghelie. Și are o ironie aparte atunci când vine tocmai din partea unui ateu.
Creștinismul nu susține că oamenii credincioși sunt scutiți de moartea biologică. Și noi îmbătrânim, ne îmbolnăvim, suntem înmormântați și lăsăm în urmă un mormânt. Diferența este că, pentru creștin, moartea nu mai are ultimul cuvânt.
Isus spune:
„Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.”
(Ioan 11:25)
Aici se despart radical cele două perspective.
Pentru ateismul consecvent, moartea reprezintă capătul existenței personale. Cortina cade, luminile se sting și spectacolul s-a terminat.
Pentru creștinism, cortina cade doar peste primul act.
De aceea Pavel poate spune ceva aproape scandalos pentru logica obișnuită:
„Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.”
(Filipeni 1:21)
Creștinul nu neagă moartea. Îi neagă însă dreptul de a fi finalul.
Și aici apare paradoxul puțin sarcastic al afirmației lui Lucian Mândruță: uneori, un ateu poate formula într-o singură propoziție o doctrină creștină mai limpede decât reușesc unii creștini într-o predică întreagă:
„Noi, ateii, murim. Voi, creștinii, nu muriți.”
Aproape corect, domnule Mândruță.
Și noi murim. Doar că nu credem că rămânem morți.
Pentru că marea afirmație a creștinismului nu este că oamenii credincioși nu ajung în mormânt, ci că Hristos a intrat în mormânt și a ieșit din el, iar cei care sunt ai Lui vor învia împreună cu El.
În cele din urmă, întrebarea nu este dacă vom ajunge la mormânt. Acolo, mai devreme sau mai târziu, ajung și ateul, și creștinul.
Întrebarea adevărată este:
Mormântul este punct sau virgulă?
Ateismul spune: punct.
Hristos spune: „Eu sunt Învierea și Viața.”
