CÂND ADEVĂRUL DERANJEAZĂ

Când adevărul deranjează, nu e o noutate.
S-a întâmplat ieri. Se întâmplă astăzi. Se va întâmpla și mâine.

Dar când ADEVĂRUL începe să-i deranjeze tocmai pe cei care ar trebui să-l apere, să-l proclame și să trăiască prin el, atunci avem o problemă mult mai gravă: ne pierdem direcția, chemarea și dedicarea față de Domnul.

Să te numești evanghelic și să fii indignat nu de compromis, nu de păcat, nu de abaterea de la Scriptură, ci de faptul că cineva a avut curajul să spună adevărul — acesta este un semnal de alarmă.

Când ajungem să spunem:
„Nu era cazul…”
„Nu trebuia spus acum…”
„Putea să tacă…”
„A fost prea direct…”

…poate că problema nu mai este la cel care a rostit adevărul, ci la urechea care nu-l mai suportă.

Dacă tu nu mai ai curajul să rostești ADEVĂRUL, de ce îl condamni pe cel care încă îl rostește?
Dacă tu ai ales confortul, de ce te deranjează curajul altuia?
Dacă tu ai făcut pace cu tăcerea, de ce numești „exagerare” glasul celui care refuză compromisul?

Biserica nu a fost chemată să fie confortabilă. A fost chemată să fie credincioasă.
Amvonul nu este locul diplomației care ascunde adevărul, ci locul în care Cuvântul lui Dumnezeu trebuie vestit cu dragoste, dar și cu fermitate.

Avem nevoie din nou de oameni care nu întreabă mai întâi:
„Cine se va supăra?”,
ci:
„Ce spune Dumnezeu?”

Domnul să ne lumineze și să ne dea pocăință pentru tăcerile noastre, pentru compromisurile noastre și pentru neputința de a sta drepți atunci când adevărul costă.

Iar celor care încă au curajul să spună lucrurilor pe nume, fără să dilueze Scriptura pentru aplauzele oamenilor:

Felicitări Cristian Boariu pentru curaj.
Felicitări pentru mesajul curat teologic.
Felicitări pentru consecvență.

Pentru că adevărul poate deranja.
Poate răni orgolii.
Poate zdruncina confortul.

Dar adevărul nu are nevoie de permisiunea noastră ca să rămână ADEVĂR.

„Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr.”
— 2 Corinteni 13:8

Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan