CEL MAI MARE PREȚ AL DIVORȚULUI ÎL PLĂTESC COPIII

Unul dintre cele mai perfide argumente în favoarea divorțului sună astfel: „Copiii se adaptează. Este mai bine să aibă doi părinți fericiți, chiar dacă trăiesc separat, decât doi părinți nefericiți sub același acoperiș.”

Este o afirmație repetată atât de des, încât aproape a devenit un adevăr de necontestat. Dar este ea adevărată?

Înainte de toate, Biblia ne învață că familia nu a fost creată pentru confortul adulților, ci ca un legământ înaintea lui Dumnezeu, în care și copiii sunt ocrotiți și formați. Când Dumnezeu unește un bărbat și o femeie, El nu Se gândește doar la fericirea lor din prezent, ci și la generația care va veni după ei. De aceea, divorțul nu lovește doar în relația dintre soț și soție. El lovește în însăși structura pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru creșterea copiilor.

De multe ori auzim: „Copiii sunt mici. Vor uita.”

Nu, copiii nu uită. Ei cresc.

Cresc fără să mai aibă aceeași casă, aceeași masă și aceeași prezență zilnică a tatălui și a mamei. Cresc împărțindu-și sărbătorile între două familii. Cresc învățând că oamenii care și-au jurat credincioșie pe viață au ajuns să trăiască separat. Și de multe ori, cresc purtând întrebări pe care nu le rostesc niciodată: Dacă tata a plecat de lângă mama, într-o zi va pleca și de lângă mine? Dacă dragostea lor s-a sfârșit, cât de sigură este orice altă dragoste?

Unii copii își exprimă durerea prin lacrimi. Alții prin tăcere. Alții prin răzvrătire. Dar aproape niciodată divorțul nu trece peste sufletul unui copil fără să lase urme.

Și mai grav este că divorțul îi învață ceva despre căsătorie. Copiii învață mai puțin din ceea ce le spunem și mai mult din ceea ce ne văd făcând. Dacă răspunsul la o căsnicie aflată în criză este ruperea legământului, aceasta poate deveni, peste ani, soluția pe care o vor considera firească și pentru propria lor familie.

Desigur, nimeni nu susține că o familie aflată într-un conflict permanent este mediul ideal pentru creșterea copiilor. Certurile, violența, umilirea reciprocă și orice formă de abuz rănesc profund sufletul unui copil și nu pot fi tratate cu superficialitate. Tocmai de aceea, soluția biblică nu este să închidem ochii în fața problemelor, ci să luptăm pentru vindecarea lor. Înainte ca ruptura să devină vizibilă, soții sunt chemați să caute pocăința acolo unde există păcat, iertarea acolo unde există răni, consilierea, rugăciunea și sprijinul Bisericii. Dumnezeu este un Dumnezeu al restaurării, iar poporul Lui trebuie să creadă în puterea restaurării.

Mitul societății contemporane înșeală susținând că divorțul îi afectează doar pe soți.

Realitatea este alta.

Fiecare divorț îi obligă pe copii să poarte consecințele unor decizii pe care nu ei le-au luat. De aceea, înainte ca un tată sau o mamă să se întrebe: „Am dreptul să fiu fericit?”, ar trebui să se întrebe: „Ce preț vor plăti copiii mei pentru alegerea pe care sunt pe punctul de a o face?”

Într-o cultură care vorbește aproape exclusiv despre drepturile și fericirea adulților, Dumnezeu ne îndreaptă privirea spre cei mai vulnerabili. Copiii nu aleg divorțul, dar aproape întotdeauna trăiesc cu urmările lui, plătind din greu prețul lui.

Divorțul nu este doar o alegere între doi adulți, ci o rupere a unui legământ ale cărui consecințe sunt suportate și de copiii care nu au avut niciun cuvânt de spus.

Nelu Filip