După 33 de ani de rugăciuni și așteptări – Domnul a mântuit toată casa noastră
Sunt momente în viață care nu pot fi descrise în cuvinte obișnuite. Momente în care cerul parcă se deschide, iar lacrimile nu mai sunt doar lacrimi – sunt mărturii. Astăzi este un astfel de moment.
După 33 de ani de rugăciuni, de așteptări, de speranțe purtate în tăcere și de credință pusă la încercare, la Biserica Filadelfia Wertheim din Germania, Dumnezeu a mai scris o pagină de har în istoria familiei noastre.
Fratele meu mai mare, Paul Ionașcu, s-a întors la Domnul.
Bucurie în cer. Bucurie în inimile noastre. Bucurie care nu poate fi cuprinsă în propoziții simple.
Timp de 33 de ani, rugăciunea a fost puntea dintre durere și promisiune. Au fost ani în care poate nu s-a văzut nimic. Ani în care întrebările au fost mai multe decât răspunsurile. Ani în care doar credința că Dumnezeu lucrează, chiar și atunci când nu vedem, ne-a ținut în picioare.
Dar Dumnezeu nu întârzie niciodată. El lucrează în tăcere, în adâncul inimii, acolo unde nici noi nu putem pătrunde.
Astăzi putem spune cu lacrimi de recunoștință: Domnul a mântuit toată casa noastră.
Este ultimul rămas din familie care s-a întors. Ceea ce părea cândva un vis îndepărtat a devenit realitate prin harul lui Dumnezeu.
Mântuirea nu este doar un moment. Este o minune. Este dovada că nici o rugăciune nu se pierde, că nici o lacrimă nu este uitată și că dragostea lui Dumnezeu urmărește omul până când inima lui cedează în fața harului.
Astăzi nu celebrăm doar o decizie. Celebrăm credincioșia lui Dumnezeu. Celebrăm promisiunile Lui împlinite. Celebrăm un nume scris în Cartea Vieții.
Pentru toți cei care încă așteptați întoarcerea unui fiu, a unei fiice, a unui frate sau a unui părinte – nu încetați să vă rugați. Nu renunțați. Dumnezeu ascultă. Dumnezeu lucrează. Dumnezeu mântuiește.
După 33 de ani, am înțeles mai profund ca niciodată:
Când Dumnezeu promite mântuire pentru o casă, El duce planul până la capăt.
Slavă Lui pentru harul Său nemărginit.
Cu dragoste, Liviu Ionașcu
