Nu de puține ori bătut
Nu de puține ori bătutDe vorbe și de zvonuri rele,
Am fost și încă voi mai fi,
Dar nu disper, eu merg spre stele !
Nu am fost iubit de oameni
Dar nu asta mi-am propus,
Căci dacă sunt iubit de Domnul
O spun cu lacrimi, mi-e de-ajuns.
Mereu supus la multe lipsuri
Și la tot felul de cuvinte
Care mi-au dovedit ce greu
E-atunci când nu ai un părinte.
Copilărie cu dor aprig
Și cu amară căutare
După sărutul părintesc
Și-a tatălui îmbrățișare !
Cât doare rana cea din suflet
Pe care omul nu o leagă,
Oare de ce e ură-n lume
Și dragostea mereu neîntreagă ?
Când am crezut că am prieteni
Pe care să mă bizuiesc,
Mi-am plâns încrederea cea oarbă
Când am văzut ce mult greșesc !
Nu-i doar o vorbă spusă-n carte
Acel sfat bun, folositor,
Să nu te-ncrezi în omul care
E-atât de slab și înșelător.
Acum, retras în colțul vieții
Departe de a lumii ură,
Mă consolez cu Tine Doamne
Și stau plecat în a mea rugă !
Nu-ți cer avere, nici renume
Prin care eul să triumfe,
Aș vrea cât mă mai ții în lume,
Doar duhul Tău să mă inunde !
Daniel Hirtie







