CUM NE PURTĂM CU STRĂINUL ARATĂ CÂT DE CREȘTINI SUNTEM
Incidentul petrecut în București, unde un tânăr livrator din Bangladesh (după alte surse un nepalez) a fost agresat pe stradă și lovit pentru simplul fapt că este „străin”, ne obligă să ne uităm la noi înșine prin lumina Evangheliei.
Ca popor, știm ce înseamnă să fii departe de casă. Milioane de români trăiesc și muncesc în alte țări, unde se luptă să fie respectați pentru munca lor cinstită. Și câți dintre ei n-au simțit pe pielea lor ce înseamnă să fii privit cu suspiciune doar pentru că ești „din altă parte”?
Dumnezeu ne amintește în Scriptură: „Să nu asuprești pe străin… căci și voi ați fost străini în țara Egiptului” (Exod 23:9). Iar Domnul Isus a spus: „Am fost străin și M-ați primit” (Matei 25:35). Așadar, atitudinea față de străinul care trăiește cinstit între noi nu este doar o chestiune de educație, ci o poruncă a credinței noastre.
A lovi sau a jigni pe cineva doar pentru că vine din altă țară înseamnă a răni chipul lui Dumnezeu din acel om. Și mai mult, înseamnă a uita că fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, a avut nevoie de bunătatea și ospitalitatea altora.
Un creștin nu este chemat să închidă ochii la rău, dar este chemat să facă dreptate și să arate iubire. Dacă un străin caută mijloace cinstite de trai, rostul nostru este să-l respectăm și să-l tratăm cu aceeași măsură cu care dorim ca ai noștri să fie primiți în străinătate.
Astfel de întâmplări ar trebui să fie pentru noi un semnal de trezire. Nu ura și violența ne definesc ca popor creștin, ci ospitalitatea, dreptatea și dragostea de aproapele.
