În aceste zile, spațiul public este inundat de reacții, unele întemeiate, altele nuanțat eronate, cu privire la implicarea unor lideri religioși în campania electorală recent încheiată. Au existat, într-adevăr, derapaje de la amvoane, mesaje profetice hazardate și enunțuri rostite – poate cu intenții bune – dar lipsite de discernământ spiritual și echilibru teologic. Să admitem: asemenea greșeli pot apărea, atât în arena politică, cât și în interiorul bisericii pământești, care rămâne, în această etapă a istoriei mântuirii, o realitate încă nedesăvârșită. De aceea, va trebui să fim, pe viitor, mai vigilenți cu privire la cine primește cuvântul în numele lui Dumnezeu și dacă roadele confirmă chemarea.

Dar una este să corectăm excesele cu blândețea Duhului și alta este să atacăm Biserica cu „B” mare – Trupul viu și sfânt al lui Hristos. Aceasta nu poate fi întinată de neînțelepciunea unora și nu poate fi delegitimată de slăbiciunile oamenilor care o slujesc temporar.

Biserica adevărată este sfântă, desăvârșită și biruitoare.

Dumnezeu rămâne pe tron, El este Cel care „schimbă vremurile și împrejurările, răstoarnă și așază împărați” (Daniel 2:21), și planurile Lui nu pot fi zădărnicite de slăbiciunea noastră sau de confuziile momentului.

Cred că trebuie făcută o distincție clară între ceea ce este Dumnezeu cu adevărat și ceea ce reușim noi, uneori, să transformăm în „dumnezeu” – din nevoia de siguranță, de control sau de validare.

Să fim sinceri: nu era nevoie de profeții improvizate sau de revelații supranaturale pentru a discerne vremea aceasta. Nu ne-a lipsit Duhul, ci înțelepciunea – acea cumpătare luminată care ar fi trebuit să ne conducă într-o alegere lucidă, realistă. Am spiritualizat excesiv o alegere care, în esență, aparținea sferelor înțelegerii sociale și politice. Iar adevărul – oricât de inconfortabil ar fi – este că nu alegem dintre idealuri cerești, ci din ceea ce emite societatea noastră în acest moment. Asta ne obligă, nu să renunțăm la implicare, ci să o facem cu mai multă smerenie și claritate.

Acum, mandatul Bisericii rămâne același: să fie lumină în întuneric, să fie sare care oprește putrezirea, să se roage pentru cei înălțați în dregătorii (1 Timotei 2:2), și să rămână dedicată lucrării Evangheliei, fără a confunda împărăția lui Dumnezeu cu agenda oricărei împărății omenești.

VoceaBisericii

AdevărȘiResponsabilitate

CreștinismAutentic

CuvântulLuiDumnezeu

PentruViitor

Gabriel Les